STEP - Pracurs Spiritual Despre noi Login Înregistrează-te
Libri di Angel Jeanne
Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 21

Dumnezeu – Există Dumnezeu? (partea 1)

Pagina 1 din 4

Înainte de a continua acest parcurs cred că este important să dedicăm câteva minute asupra conceptului de Dumnezeu. Înainte să încep să îți explic definiția mea despre ceea ce este Dumnezeu, te rog să lași deoparte tot ce știai  sau credeai  că știi despre El, chiar pentru un singur minut, cel puțin pentru a înțelege la ce mă refer atunci când menționez cuvântul Dumnezeu. Nu contează care este religia ta, crezul sau cultura ta; toți am fost îndoctrinați din copilărie să asociem termenul de  „Dumnezeu” unui sens care nu îi aparține cu adevărat. Prin acest program care ne-a fost introdus, nu ne mai putem gândi la termenul „Dumnezeu” fără  a nu-l asocia cu credințele pe care ne-au obligat să studiem, așa că nu avem libertate de gândire sau experiență personală. Suntem constrânși, din punct de vedere mintal, să asociem lui  Dumnezeu o credință care nu ne aparține. A fi credincioși unui dumnezeu pedepsitor, unui dumnezeu care se îmbogățește călcând pe capul oamenilor, unui dumnezeu ce ne spune că trebuie să omorâm pe alții, aceasta nu este natura noastră. De fapt, noi suntem mult mai aproape de Dumnezeu decât vor să ne facă să credem, doar că nu știm cum să comunicăm cu El, de aceea nu putem să ÎL simțim.

Lasă deoparte ceea ce ai studiat toată viața despre termenul Dumnezeu și ascultă ceea ce iese la suprafața în interiorul tău atunci când te gândești la El. Dacă te concentrezi să te gândești la semnificațiile ce ai asociat toată viața cuvântului Dumnezeu, multe sentimente contradictorii- câteodată negative-vor ieși la suprafață, aproape să te facă să te gândești că nu crezi în Dumnezeu și, dacă acesta într-adevăr ar exista, ar fi cu siguranță o entitate rea, pedepsitor și egoist. Acesta nu este Dumnezeu, aceasta este Biserica. Dumnezeu este foarte departe de definiția ce ne-au obligat să credem în toți acești ani. Deci,nu te concentra pe semnificatul teoretic ce te-au învățat despre Dumnezeu; concentrează-te pe ceea ce simți când te gândești la El. Singura modalitate de a dezasocia,pentru o secundă, acel semnificat negativ care l-au bătut precum un cui in mințile noastre în ceea ce privește cuvântul Dumnezeu,  este,să ne oprim pentru un moment să folosim acest termen și să înțelegem ce este intr-adevăr. Multe persoane spirituale, pentru o anumită perioadă a parcursului lor, au simțit în interior să nu mai menționeze acel termen  cu scopul ca acesta să fie curățat și reprogramat cu sentimente mult mai pozitive. Așa fel încât, mulți spirituali aleg să ÎL numească Univers, Energie Universală, Forța ,sau Prana,pentru a uita acele sentimente negative care experiențele vieții sau studiile religiose au associat acestui termen.  Deci, vorbim de ceea ce este, acea prezență  pozitivă, fără a menționa acel termen ce a fost murdărit de aceeași religioși.

El există? Plecăm de la elementul fundamental, Universul există și nu este o femeie sau un bărbat, nu este un batrân cu barbă care ne judecă și ne condamnă, el este Universul; nu este de gen masculin sau feminin pentru că El este Totul.  Universul are un corp și o minte,deci,are un aspect material și o Conștiință foarte mare. Corpul fizic al Universului,aproximativ, îl cunoaștem deja: acesta este tot ceea ce ne înconjoară,toate planetele, galaxiile; planeta în care trăim face parte din El, noi înșine facem parte din Univers,pentru că îl alcătuim,  îl formăm și facem parte din El. Universul, în afară de a avea un corp fizic,  deține și o Conștiință,  imensă și superioară, deosebit de puternică și pozitivă.  Încearcă se te gândești la vibrația cea mai pură și pozitivă ce există în Univers, la cea mai iubitoare prezență, cea mai îndrăgostită de viață și protectoare către ea însăși: aceasta este Conștiința Universului. Prana ce respirăm și ne permite să trăim, este energia Universului, energia cea mai luminoasă și pură care ne permite să ne apropiem să înțelegem ce este acea Conștiință Universală care de milioane de ani se face auzită de noi. În decursul ultimelor milenii, religia are putere asupra persoanelor , comandandu-ne să credem intr-o versiune de ceea ce este Dumnezeu, versiune  mult mai diversă de aceea ce ne-au învățat adevăratele Divinități, inclusiv Isus. Religioșii nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu, deci, îl umanizează, atribuind lui Dumnezeu sentimentele și asemănările umane, ceea ce nu are. Deci,ne-au făcu să credem că Dumnezeu ar fi un uman, puțin mai crescut ,care ne privește din cer,ne spionează toată ziua, dar nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne judeca. Dacă greșim, el este acolo gata să ne pedepsească; dacă avem o zi frumoasă, el este acolo pentru a ne judeca, pentru a ne face să ne simțim vinovați pentru că am fost fericiți în timp ce în lume există oameni suferinzi. Dumnezeu nu este toate aceste lucruri, nici măcar nu seamănă de la distanță cu o persoană umană și nici nu se hrănește cu sentimente la fel de joase ca ale noastre. Deci, dacă atribui termenului  Dumnezeu toate aceste definiții greșite, este normal să ajungi să crezi, „Dumnezeu nu există, este doar o invenție umană „, pentru că, de fapt ai dreptate: dumnezeul umanizat nu există, aceea este doar o  invenție pentru a menține  supuși pe cei slabi la minte în numele „credinței”. Ceea ce există cu adevărat este Universul, care are un corp fizic ,o Conștiință și este conștient de existența noastră.

Pagina 2 din 4

Universul există și, cu privire la acest lucru, nu  există nici o îndoială ,dar ceea ce de milenii cei mai mari Maeștri psihici încearcă să explice oamenilor, este că Universul are o Conștiință și aceasta este conștientă de existenţa noastră. Apoi, omul fără experiență încearcă să teoretizeze acest termen și să-i aplice toate  obsesiile sale mintale. Dar cine are experiență, experiență personală reală cu această Prezență, știe că este foarte diferit de orice structură și idee umană ce s-ar putea avea. Noi trăim în Univers, suntem parte din el, îl compunem și totuși, chiar dacă nu suntem singurii sau cele mai importante componente, suntem la fel de esențiali ca orice altă planetă și ființă din interiorul lui. Noi, în ochii Universului, suntem foarte importanți; nici cei mai importanți, dar  nici cei cu mai puțină importanță. Universul seamănă puțin cu corpul nostru fizic: suntem compuși din miliarde de celule și fiecare este foarte importantă pentru noi, deoarece acestea ne  compun; dacă ele nu ar exista, noi nu am fi în viață. Celulele noastre alcătuiesc organele și părțile corpului nostru, toate fiind foarte importante pentru noi. Nu există o parte mai importantă sau una mai puțin importantă a corpului nostru,pentru că toate, în ochii noștri, sunt esențiale: este clar că ai putea trăi fără un  rinichi, dar dacă  în acest moment rinichii tăi funcționează perfect ,de ce ai decide să elimini unul? Ar fi de neconceput, pentru că, deși teoretic știm că se poate trăi fără un  rinichi, nu putem să extirpăm unul  pentru a afla dacă se trăiește bine sau nu. Deci,știm că ,dacă rinichiul s-ar îmbolnăvi și o să fim  obligați să-l extirpăm, am putea trăi fără el; dar fără un rinichi ar fi cu adevărat același lucru ca atunci când îi avem pe amândoi?  Evident că nu,iată de ce nu vom renunța niciodată la o parte a corpului nostru, doar dacă nu va fi cu adevărat necesar să ne salvăm viața. În cazul în care ar trebui să decidem să eliminăm o parte bolnavă a corpului, pentru a ne salva viața, atunci vom decide să eliminăm acea zonă a corpului; dar dacă nu este bolnavă și funcționează perfect, de ce oare ar trebui să renunțăm la acel organ? Răspunsul este același pentru care  Universul nu a renunțat niciodată la planeta Pământ și prin urmare la pământeni ,pentru că noi oamenii suntem la fel de esențiali pentru corpul său ca și rinichii, picioarele, mâinile, orice parte a corpului este pentru noi. Dacă viața Pământului s-ar sfârși, Universul ar supraviețui oricum, dar nu ar fi același lucru, la fel cum  noi am putea supraviețui fără o mână sau fără splină, dar nu ar fi același lucru. În consecință, Universului îi pasă foarte mult de planeta Pământ și de Noi, pentru interesul său personal, pentru că, deși poate supraviețui foarte bine chiar și fără noi, El preferă că trăim și ne simțim bine. Pe de altă parte, Pământul nu ar fi același fără noi, deoarece o parte esențială a existenței sale ar lipsi. Nu suntem doar furnici care umblăm pe solul Pământului, suntem Conștiințe care se  evoluează și în același timp fac să se evolueze și Conștiința Pământului.  Suntem mult mai importanți decât vor să ne facă să credem, decât alții ,cei care  încearcă să ne controleze și să ne facă să ne simțim inferiori.

Acest lucru nu trebuie interpretat ca un gând egoist, ca și cum Universul s-ar interesa de noi „Doar pentru că facem parte din el”; ar fi mult mai egoist să gândim că ​​întregul Univers s-ar gândi doar și numai la noi, fără să îi pese de toate celelalte ființe. El este interesat de toți, nu doar de noi, dar nici nu ne exclude din mintea sa.Când o parte din corp te doare, de exemplu un organ important, nu te enervezi cu el și nu îl învinovățești pentru durerea pe care o simți, dar îți faci griji pentru el, încerci să-ți îmbunătățești stilul de viață și obiceiurile (de exemplu, alimentația) pentru a ajuta acel organ, pentru a-și recupera și îmbunătăți sănătatea. Așadar, nu învinuesști corpul că te-a făcut să suferi,nu îl pedepsești și nici nu îl judeci, faci totul pentru a-l face  să se simtă mai bine, îngrijorându-te  de acea durere care a fost un avertisment,  ce ar putea fi începutul unei probleme mai grave. Deci, nu te enervezi cu organul, ci te concentrezi asupra lui pentru a-ți îmbunătăți stilul de viață, astfel încât sănătatea lui să se restabilească. Cu siguranță organul nu se simte jignit dacă faci toate acestea pentru tine, pentru a nu mai simți acea durere, pentru că organului nu îi pasă pentru care motiv o faci, îi pasă să fie bine și să nu se îmbolnăvească. Pe scurt, asta face Universul față de noi. Nu ne  pedepsește sau ne judecă atunci când ne simțim rău sau greșim, ci mai degrabă încearcă să ne ajute să rezolvăm acea problemă pentru a ne face să ne simțim bine. Dar aceasta este doar o descriere foarte scurtă a ceea ce Universul face cu adevărat pentru noi, pentru că El este mult mai mult de atât. El este acea prezență pozitivă ,care, uneori, în viața noastră, am simțit-o ,dar,probabil nu avem recunoscut-o ca atare, deoarece termenul „Dumnezeu” ne-a fost explicat diferit de ceea ce este într-adevăr. Așadar ,am avut o idee despre Dumnezeu care nu există, pentru a omite prezența care într-adevăr există ,și care uneori am simțit-o.

Pagina 3 din 4

Au existat momente foarte dureroase în viața ta când l-ai „chemat în ajutor”și „l-ai rugat”,cu un mod uman și religios, și totuși ai simțit că exista ceva care se apropia cu adevărat de tine pentru a  „primi rugăciunile tale”. Alteori totuși, nu s-a întâmplat, și în aceste ocazii ai preferat să crezi că Dumnezeu nu ar exista sau că nu ar fi bun, în loc să înțelegi că  eroarea a fost a ta, sau mai degrabă felul tău de a comunica cu El, deoarece nu ți-a fost explicat niciodată modul corect.  Religia nu ne învață comunicarea cu Dumnezeu și nu există nici o cale de a ne învăța, pentru că nu este în interesul lor: religia a fost manipulată astfel încât să credem că fără un intermediar (preotul, în cazul religiei catolice,ortodoxe) nu putem ajunge la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, religia ne obligă să credem că nu suntem nimeni pentru a comunica cu Dumnezeu, că singura modalitate de a ajunge la El este să cerem permisiunea prin intermediul bisericii orașului nostru – căreia îi dăm banii noștri – iar aceasta ne va „deschide ” harurilor sale. Deci,ne face să credem că, dacă nu mergem la biserică, nu putem comunica cu Dumnezeu din casa noastră, dacă nu suntem botezați de preot, nici nu vom fi luați în considerare de Dumnezeu, și multe alte minciuni  ce adevăratului Dumnezeu nu îi pasă deloc. Aceste idei ne-au fost impuse de indivizi care au profitat de slăbiciunile noastre pentru a se îmbogăți pe urma noastră: nu este  Dumnezeu cel care vrea acest lucru!

Adevăratul Dumnezeu, cel care nu ne-a fost explicat niciodată în cărțile de la școală, sau în cărțile religioase, este acea prezență, care este prezentă în mod natural în noi și în jurul nostru. Îl compunem și în același timp el ne compune. Dar este clar că fraza „Dumnezeu este în noi, pentru a-l găsi trebuie să-l  căutăm în interiorul nostru ”,ne lasă  cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce nu este un lucru bun. Deci,adevărata modalitate de a-l găsi și a putea comunica cu El ,nu este rugăciunea, nici vorbirea,deoarece Universul nu înțelege cuvântul uman. Metoda de comunicare cu Dumnezeu este utilizarea unor tehnici precise, cum ar fi, în primul rând, Meditația care stă la baza limbajului universal; după aceea putem vorbi despre cum să învățăm, pas cu pas, restul „limbajului” universal pentru a putea comunica cu El. Dacă ar fi fost ușor de explicat ceea ce este Dumnezeu în două pagini, nu ar fi fost necesar să scriu o carte întreagă, în care am  povestit toate experiențele mele care mi-au permis să înțeleg în primul rând depre existența Sa,despre puterea Sa,și cât de iubitor este cu adevărat față de noi,  dacă doar am decide să-l rechemăm. De fapt, Dumnezeu este la fel ca  Prana sau, mai bine zis, Prana face parte din Dumnezeu: există dintotdeauna, dar până când nu te hotărăști să meditezi pe respirația pranică, aceasta nu se apropie de tine și nici nu te umple. Așa cum prana trebuie chemată prin practică,și Dumnezeu trebuie chemat, astfel încât,să poată să facă parte din viața ta și să te poată ajuta să faci față momentelor dificile, şi nu doar atât; pentru că El ne poate ajuta nu numai în momentul în care ne este frică și ne găsim în dificultate,ci și în momentele fericite, pentru a ne ajuta să facem aceste momente mult mai bune și de lungă durată. De aceea Dumnezeu nu este un om care  ne judecă sau ne pedepsește; acelea sunt ideile ce ne-am făcut despre El.

El este ceva mult mai mult mare și mai inteligent ,care mintea umană nu este capabilă să înțeleagă cu logica, deoarece Universul și viața nu urmează logica umană, cu atât mai puțin a celor care nu au cunoștințe și experiență  în domeniu. Universul își urmează instinctul, creează și dă viață la ceea ce vrea,și numai după aceea, noi oamenii căutăm să explicăm aceste evenimente cu raționalitatea; dar trebuie să fie clar că nu se  întâmplă niciodată invers! Ar trebui să înțelegem cum Dumnezeu nu urmează ideile noastre, ci propriile sale alegeri instinctive și pozitive, pe care putem încerca să le înțelegem prin experiență și comunicare directă cu El. În absența unei comunicări directe, nu am face altceva decât să inventăm alte teorii, la nesfârșit, fără a ajunge vreodată la adevăr. El este cel mai pozitiv lucru ce poate exista în acest univers, fiind El Însuși Conștiința acestui Univers. El ne cunoaște de multă vreme, pentru că această viață pentru mulți dintre noi nu este prima. Deşi nu ne amintim cine suntem și nu știm de ce suntem aici, El ne cunoaște și ne recunoaște de fiecare dată, pentru că este o Conștiință extrem de inteligentă și evoluată. Nu contează dacă vrei să-l numeşti Univers, Energie Cosmică, Forță sau orice termen preferi să foloseşti pentru a evita cuvântul Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este să te conectezi la El și să înțelegi cât este de important să știi Adevărul despre el, care a fost murdărit și complet dat peste cap astfel încât să ne țină cat mai departe de Trezire. Cunoașterea lui Dumnezeu ne permite să ne trezim și să ieșim din această iluzie imensă care ne sufocă. Universul nu este rutină, nu este haos și nu este suferință zilnică. Universul este cea mai pozitivă existență, cea mai înaltă vibrație, cea mai iubitoare prezență,și, dacă îi dai voie să intre în viața ta, îți va permite să înțelegi că El este ceea ce ai căutat dintotdeauna.

Pagina 4 din 4

Acest lucru se datorează faptului că ceea ce ai căutat întotdeauna este acea prezență pozitivă din viața ta, care te umple de putere când te simți slab; care te face să te simți bine chiar și atunci când te confrunți cu încercări mai grele și necunoscute. Ceea ce cauți este acea existență care te face să înțelegi cine ești, de ce ești aici și ce trebuie să faci pentru a te simți cu adevărat util, mulțumit, împlinit. Dacă îi permiți să fie acolo pentru tine, reușește să te facă să te simți important pentru această lume, chiar și atunci când toți cei din jurul tău încearcă te facă să te simți o povară. El știe cine ești, așa că te poate ajuta să-ți amintești adevărul despre tine. Poate ai refuzat să-i dai un nume,din cauza asocierilor negative la care ai fost obișnuit ,și este în regulă pentru că nu contează cum îl numești, ceea ce contează este că îl găsești. Bunătatea Lui este caracterizată de prezența Sa, pentru că atunci când îi vei cunoaște  adevărata identitate îți dai seama că nu este niciodată însoțită de alte sentimente și acțiuni negative, precum pedepsirea sau judecarea, pentru că El nu este ce definesc bigoții. Universul nu dorește altceva decât să trăiască și să se extindă și, pentru a face acest lucru, dă viață și continuă să o protejeze pe cea existentă. Dar dacă Universul este atât de ocupat să protejeze viață, înseamnă că ceva încearcă în mod constant să o  împiedice, iar acesta este Întunericul. Desigur nu vorbim despre „diavolul”, care nu este altceva decât o reprezentare a unui demon, dar nu al  adevăratului întuneric, care este, de asemenea, foarte diferit de ceea ce suntem învățați de religie.

Ceea ce produce răul, ce cauzează durere sau face în mod să ni se întâmple cât mai multe evenimente care ne fac să suferim, nu este cu siguranță Dumnezeu: este Întunericul, o prezență complet diferită și separată de ceea ce este Dumnezeu. Ideea cea mai greșită pe care oamenii o pot avea,este aceea de a-l asemăna pe Dumnezeu cu Întunericul, ca și cum ar fi două părți ale aceleași medalii, dar nu există o teorie mai departe de adevăr. Dumnezeu este o prezență, Întunericul este o altă prezență. Când suferi, când te simți abandonat, nu este Dumnezeu care te pedepsește:este Întunericul cel care te lovește. A da vina pe Dumnezeu pentru suferințele noastre este greșit pentru că nu este  El  cel care ni le trimite: este Întunericul, singurul vinovat al experiențelor noastre urâte și a momentelor triste. Dumnezeu luptă împotriva Întunericul, pentru a -l îndepărta de noi, dar nu este atât de ușor pe cât ni se pare: de fapt, Întunericul ne lovește de atât de multe ori în timpul vieții noastre, aceasta fiind proba că se petrece un război psihic mai mare decât ne imaginăm. Pentru a înrăutăți lucrurile, noi, oamenii, continuăm să fim împotriva lui Dumnezeu, chiar învinuindu-l pentru suferințele noastre, de parcă El nu ar avea deja destule dificultăți ce trebuie să  înfrunte în timpul bătăliei sale împotriva întunericului. Dar și aceste credințe ale noastre , care ne fac să credem că Dumnezeu nu are nimic de făcut toată ziua decât să ne observe din cer și să judece fiecare acțiune sau cuvânt spus, provin din îndoctrinarea religioasă. Într-un fel sau altul ne-au făcut să credem că Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să ne pedepsească ,să ne observe și să ne judece tot timpul. Adevărul despre Dumnezeu este foarte departe de orice religie: nu există niciuna care să fi spus adevărul absolut despre El și acest lucru nu este o coincidență! Religiile au fost hotărâte de oameni care au aprofitat de credința oamenilor pentru a-i supune ; dacă citim istoria cu ochi atenți ne dăm seama câți oameni, de multe secole în urmă, au dezvăluit cât de mult religiile erau deja corupte și studiate intenționat pentru a ne ține legați. Dumnezeu nu este interesat de bani,însă unii oameni sunt orbiți de aceștia,până la punctul de a decide să țină cât mai departe oamenii de adevăr și de evoluare. Puterea asupra minților umane este ceva foarte întunecat, pe care,cu naivitate, am subestimat-o toată viața, ignorând astfel gratiile necunoștinței. Cu alte cuvinte, am preferat să credem în versiunea religioasă despre Dumnezeu în loc să ne ascultăm  adevăratul instinct care ne-ar permis să cunoaștem adevărul, sau mai rău, am crezut că Dumnezeu nu ar exista din cauza modului în care religia ni l-a descris. Acum avem ocazia să ne ascultăm instinctul, Meditând, și  să simțim adevărata prezență a lui Dumnezeu, indiferent de ce fel de termen vrem să folosim pentru a-l identifica. Dacă termenul Dumnezeu încă te face să te gândești la dumnezeul umanizat, atunci numește-l  Univers sau cum dorești: dar ascultă-ți chakra inimii și conectează-te cu El, prin Meditație, pentru că numai așa vei putea să descoperi adevărul despre El.

Aceasta este doar o scurtă introducere, care nu este suficientă pentru a explica ce este cu adevărat Dumnezeu, dar  te ajută să înțelegi că lumea lui este mult mai mare decât credeai înainte. Din acest motiv ne vom ocupa din nou și periodic de acest subiect, nu numai în domeniul teoretic, ci și prin tehnici ghidate care iți vor permite, dacă dorești, să practici conectarea cu Dumnezeu astfel încât să-l  poți simți și să simțiți în prima persoană prezența sa. Acest percurs, care te învăț în această Academie nu este orientat pe Dumnezeu, deci, chiar dacă vei  decide să nu vrei să știi nimic despre El  nu va fi o problemă: poți oricum continua percursul în ACD omițând argumentul atâta timp cât vei  dori. Dacă, pe de altă parte, dorești să cunoști în profunzime acest subiect, prin practicarea tehnicilor pentru a putea descoperi în prima persoană existența Sa,setea de cunoaștere îți va fi satisfăcută. Desigur, dacă nu vrei  să aștepți și te grăbești să cunoști cât mai mult,poți găsi din belșug răspunsuri în cartea Există Dumnezeu? Da și știe cine ești, dar tu nu știi cine este El.

Acum că ai aflat – deși pe scurt – definiția mea despre Dumnezeu, putem trece la subiectele principale ale acestui 1 Step, deoarece fiecare dintre aceste subiecte sunt extrem de conectate la celelalte,  atât de mult încât se dezvoltă reciproc. În următoarele articole vom studia în profunzime Chakrele, Gândul și Meditația, pentru a descoperi apoi noi subiecte despre care nu am vorbit încă, care te vor ajuta să ai răspuns la cele mai multe întrebări pe care le ai. Citește mai departe și nu uita să lași un comentariu mai jos pentru a ne informa dacă ai apreciat.

Sfârșit pagina 4 din 4. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4436 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

1863 comentarii
  • **lisa** - 20:08 14/09/20

    In questo articolo ci sono risposte a domande che ogni umano si pone. Sicuramente guardo le religioni con un occhio diverso rispetto un tempo e chi le segue mi fa tenerezza, nessuna dà le vere risposte di cui abbiamo bisogno. Sono curiosa di leggere di più su qst argomentio.

  • Davide - 21:10 13/09/20

    Purtroppo è proprio così, la chiesa ci fa credere di poter comprendere tutto ciò di invisibile nel mondo visibile. Come si può veramente comunicare con Dio? Ha creato così un distacco profondo con ciò che è veramente. Tale alienazione, condizionando tutti fin da piccoli, ha permesso sempre più di allontanarci dalla verità! L'idea di poter pregare soltanto nei luoghi di culto, trasforma il tutto in un semplice rituale, diventando soltanto qualcosa di superficiale, Nulla di più. Anche l'idea di doversi sentire sempre in colpa nei suoi confronti, ma ancora più assurda, l'idea di fare qualche preghierina per sistemare tutti i nostri problemi!! Nel passato la chiesa era molto più vicina alle persone, non credo sia stata sempre qualcosa di male e che ci impedisse di evolverci! Ma tutt'ora è la perfetta rappresentazione di qualcuno che si definisce Cristiano ma senza avere una fede! Di colui che pensa di riuscire a comunicare con Dio quando in realtà sta parlando a se stesso.... Molto utile la parte che tratta la differenza tra l'oscurità e Dio, considerandole due cose ben distinte e separate!

  • I'mValentina - 18:47 09/09/20

    Sono cresciuta in una famiglia particolarmente religiosa, ma non ho mai creduto in tutte le cose che dice la chiesa, so che Dio esiste però non è come lo descrivono tutti. Dio non è quell'essere punitore a cui dobbiamo sottometterci e che ci giudica perchè non ha nientre da fare, Lui è la presenza più positiva e pura dell'Universo. Grazie per lo splendido articolo!

  • P - 23:01 07/09/20

    Questa lezione è davvero super! Riascoltarla mi ha fatto molto piacere e mi ha regalato una grossa carica. Dio è profondamente buono e poterLo conoscere davvero è straordinario! Lui ci vuole un bene immenso e sta facendo un lavoro incredibile contro l'oscurità, reputo che noi possiamo fare qualcosa per aiutarLo e non dobbiamo tirarci indietro. Voglio ringraziare profondamente Dio per tutto quello che fa, spero con tutto il cuore di poterGli essere realmente utile. Grazie mille Angel perché regalarci la possibilità di conoscere realmente Dio, ha un valore davvero inestimabile. Grazie!

  • Ann948 - 23:54 06/09/20

    Ho sempre sentito Dio o Universo dentro di me, fin da bambina piccola, non ho mai creduto a quello che mi dicevano su di lui, perché sapevo la verità 🥰

  • L'Aura Medaglia per aver completato lo Step 1 per la 2ª volta Medaglia per aver completato lo Step 2 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 5 per la 2ª volta Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 6 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 7 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 9 Medaglia per aver completato il libro Il Sigillo delle Vite Passate - Vol. 1 per la 2ª volta Medaglia per aver completato il libro Il Sigillo delle Vite Passate - Vol. 2 - 21:10 04/09/20

    Illuminante, grazie! Molto interessante il fatto che possiamo fare esperienza pratica di Dio in ogni momento connettendoci a noi stessi ed entrando in noi stessi, tramite il linguaggio universale della meditazione e il nostro prezioso cuore❤

  • Ale - 17:48 04/09/20

    Dio esiste e voglio provare a capire se sono in grado di sentirlo più vicino. Anch'io ho passato i miei momenti di buio e in uno di questi, per errore, gli ho chiesto perché non c'era e se era frutto della sua volontà. Angel, confido che tu abbia ragione sul dire che Dio vuole il bene per noi è che il problema siamo noi che non siamo capaci di usare la lingua corretta. Ma nel percorso alla scoperta di Dio, dovremo saper riconoscere l'oscurità. Attendo le tue spiegazioni. Grazie.

  • walter - 13:51 01/09/20

    E' un tema molto delicato. Tutti noi abbiamo avuto a che fare con persone che si definivano per esempio cattoliche, credenti e praticanti, ma nei loro comportamenti abbiamo letto tanti aspetti molto lontani da ciò che, a parole, professavano con forza. La fotocopia di tante situazioni legate a diverse religioni. Ma questo è un aspetto altrettanto delicato e troppo lungo e complesso da esaudire in un post. Grazie per questa chiarezza e per tutti i dettagli, alcuni dei quali trovo illuminanti.

  • Energy Medaglia per aver completato lo Step 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 5 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 7 - 09:58 01/09/20

    Sconvolgente questa parte. Mi sono sempre posto tante domande a riguardo e non c'era mai niente che potesse tornare.. a partire dal fatto che gli apostoli, durante tutto il tempo passato con Gesù, abbiano scritto un libro così piccolo (e tra l'altro ogni apostolo avrebbe scritto solo un piccolo pezzetto dell'intero Vangelo).. se uno passasse anche solo un giorno con Gesù avrebbe da scrivere come minimo 3 libri. Si capisce chiaramente, quindi, che ciò che viene dato in pasto alle persone è stato manipolato. Basta anche solo pensare che gli Archivi Vaticani sono grandi come una città e sono pieni di testi e nessuno, se non pochissimi appartenenti alla Chiesa, ne conoscono il contenuto.. Probabilmente, anzi sicuramente, la Chiesa conosce la verità, ma non la rivela. Alla domanda "perché la Chiesa non ci rivela la verità?" mi sono sempre risposto che forse non era il momento giusto, in quanto le persone nel mondo non sono ancora pronte a scoprire la verità.. forse è necessario che prima cambi qualcosa nel modo di pensare delle persone. Ancora però non mi spiego alcune cose.. come ad esempio gli esorcismi. Se un "demone" o una presenza oscura si impossessa di un corpo e l'unico modo per liberare quel corpo dalla presenza oscura è invocare Dio tramite persone appartenenti alla Chiesa come gli esorcisti, vuol dire che forse qualche fondo di verità dietro la Chiesa c'è.. forse la Chiesa è l'unico "centro religioso" che conosce la verità, ma la verità che conosce è differente dalla religione che diffonde.

  • OttoMenoDieci - 13:34 31/08/20

    L'idea del Dio umanizzato non mi ha mai affascinata, neanche da piccola: mi dava la sensazione di falsa crescita. Un bambino vede il genitore con "timore" (cioèsa che bisogna sottostare e venire a patti emotivi con esso); crescendo, quel bambino cresciuto si ricrea quel genitore riattuando i meccanismi di amore-odio verso di esso, e quindi viene punito e premiato in base alla condotta. Questa è l'impressione che ho fin da piccola ma che poi sono riuscita ad esprimere concettualmente crescendo e facendo esperienza nel mio cammino. Ammiro la ricerca spirituale di Angel, davvero, non la conosco personalmente ma tramite ciò che ho letto finora traspare un'Anima luminosa e avvolgente, ma, per mia sensazione, non utilizzo la parola "Dio" non tanto perchè ci hanno inculcato fin da piccoli l'idea di un Dio totalmente sconclusionato (a mio parere), ma più perchè si danno ormai così tante definizioni a quella parola che utilizzarla per definire qualcosa di così grande da uscire fuori immaginazione è altamente riduttivo; il linguaggio stesso ci pone un limite per cui già dire Dio ci fa pensare al maschile poichè in italiano è un sostantivo maschile (per esempio). L'assenza di "Dio" è immaginabile? No, perchè con la sua assenza sparirei anch'io. Sono presente perchè tutto è presente e ne faccio esperienza in miliardi di modi. Parlare o anche solo pensare delle cose più piccole, dalle futilità agli argomenti "alti" è parlare o pensare di "Dio", è ovunque, anche in questo momento in cui premo dei tasti sul pc mentre la vita scorre fuori dalla mia finestra, ed è anche la finestra stessa e il pc. Non lo nomino perchè è sempre in causa, anche quando non lo nomino. E' presenza continua in qualsiasi forma ed essenza. Non è Dio, Lui, Lei, Tutto, Tutta, Innominato, Innominata. E' tutto insieme e infinitamente più grande, oltre immaginazione. Ma, capisco l'intento di Angel di dover semplificare i concetti per chi fa fatica inizialmente a figurarseli... ed è anche per questo che apprezzo moltissimo il suo lavoro! Ti ringrazio infinitamente Angel :)

  • Martina - 11:25 31/08/20

    Non mi è mai piaciuta la chiesa, preti, suore ecc, sin da piccola non ho mai seguito più di tanto le religioni, le sentivo lontane, non vere e quasi oscure oserei dire. Dopo questa lettura anche io vorrei non usare il termine Dio, perché penso che sia stato troppo umanizzato e ovviamente mi riporta alla memoria tutto ciò che mi avevano detto su di lui, io comunque l'ho sempre percepito come una presenza buona, positiva, che ci protegge e ci sta vicino. Sono molto contenta di aver letto questo articolo e voglio proseguire avvicinandomi a lui, ma nel mondo giusto.Grazie.

  • Anna - 20:27 27/08/20

    Parecchi anni fa ho cercato questa risposta..dopo mie ricerche personali avevo compreso che tutte le religioni era una falsa, come lo sono tante altre cose che ho scoperto e non sto qui a elencarle. Siamo stati cresciuti con una religione che a mio avviso allontanano dalla verità, perché diciamocelo..anche questo indottrinamento forzato fa parte della Matrix! Personalmente ho fatto cadere questi falsi miti che ci sono sempre stati inculcati sin da piccoli. Dio esiste? Esiste una forza o vibrazione positiva, ma di certo non è lo stesso che viene descritto dalla Bibbia, e se poi vogliamo ancora scavare, anche la bibbia è stata manipolata da oscuri per allontanarci dalla verità.. per alcuni anni mi sono dedicata nel voler scoprire cosa c'era dietro a tutto questo e del perché ingannare così l'essere umano? A quale scopo? La mia curiosità mi ha sempre spinta a cercare verità, spero di continuare a trovarla anche in questo percorso. Grazie mille per questa lezione così chiara e veritiera.

  • SumErgoCogito - 14:45 27/08/20

    Sono nata fortunatamente scettica, non ho mai avuto "fede" cieca, ho sempre ricercato le mie risposte sin da bambina. Ho avuto varie esperienze "mistiche" sin da piccola e nonostante ciò non mi sono mai fermata alle spiegazioni grossolane o addirittura al silenzio degli ecclesiastici dinanzi a certe mie esperienze. Ho intimamente compreso fossero simboli, un modo adatto al mio livello cognitivo di approcciarsi a me... Man mano, infatti, le manifestazioni sono mutate, maturate, slegandosi da tutte le credenze o resistenze a cui la mia mente si era ancorata. Ho sempre rifiutato l'idea di intercessione da parte di terzi. Persone, fra l'altro, che ne avevano avuto esperienza solo attraverso teorie indottrinate e quasi temevano di chiedermi più informazioni, attratte segretamente da quelle esperienze, ma vergognosi di ammettere di non aver mai nemmeno sfiorato ciò che gli raccontavo. Alla fine ho compreso di non poterne parlare con tutti, ma ho iniziato a selezionare istintivamente coloro che avrebbero potuto, almeno un giorno, comprenderne il valore,anziché tentare di annientarmi.. Ho passato momenti bui, in cui mi son sentita abbandonata e punita da qualcosa che di certo non era la fonte di tutta questa bellezza che siamo e che ci circonda. E quando alla fine di quel periodo oscuro, nel silenzio e buio della mia stanza, gli ho chiesto un semplice "come stai?“, così come canta una celebre canzone.. Mi son sentita pervadere da un amore indescrivibile a parole ed ho compreso che fosse sempre stato tutto attorno e dentro di me, in attesa che lo ricercarsi. Dipendeva tutto da me. Non nego nel corso degli anni di aver interpretato in modo razionale ed arbitrario certi eventi, sviandomi da me stessa, accontentandomi dei consigli altrui, cercando risposte laddove sentivo non avrei trovato che bugie e ulteriori dubbi. È così élément era, come respirare, il contatto con Lui. Basta darsi il permesso di essere e tutto fluisce. Purtroppo quella parte oscura esiste allo stesso modo, ma credo che tutti, in fondo al loro animo, possano sentire e riconoscere la netta differenza fra due essenze e che ciò che c'è di male non possa in alcun modo scaturire da quella forza che tenta di accompagnarci in ogni attimo del nostro cammino. Così come spesso un buon amico non può far nulla quando ci facciamo fuorviare da cattive compagnie, se non attendere, supportarci e sperare che ci risvegliamo, anche la fonte, spesso, non può che fare altrettanto, rispettando il nostro volere e pazientemente attendere che qualcosa in noi si risvegli affinché possiamo scorgere la verità con i nostri stessi occhi. La scelta spetta sempre e solo a noi, in ultimo.

  • Mary Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 - 18:11 26/08/20

    Dio esiste? Si, fortunatamente ho sempre percepito questa forza, essenza, sentimento.... non so davvero come chiamarlo, so solo che senza volerlo usavo il "cuore" per richiamalo, per comunicarci. La chiesa dice che Dio è amore ed io ci ho creduto, poi dice che si offende, si arrabbia, se noi gli disubidiamo ci infligge punizioni terribili.... ma non era il più buono di tutti??? Come si può credere a ciò che dice la chiesa se tutto quello che dice è in contraddizione????!!! La mia credenza era diventata una mia teoria personale, credevo in Dio come un essere buono e pronto ad ascoltarmi, lo sentivo accanto a me.... Mi ero creata un mio Dio e, quando ho letto per la prima volta questo documento, ho fatto fatoca a distaccarmi dalla mia idea. Andando avanti in questo percorso e grazie alle meditazioni sono riuscita a comprendere, ora voglio saperne di più....

  • lili - 11:50 26/08/20

    Ciao Angel, condivido appieno quello che scrivi in questo articolo, molte cose le ho sempre pensate sin da bambina. Non so da dove venissero questi pensieri troppo grandi per una bambina, so soltanto che li sentivo dentro. Non ho mai creduto nella chiesa, anche se mi hanno obbligata a frequentare per otto anni un istituto di suore dove ogni mattina non si cominciava la lezione se prima non facevi 80 preghiere..Inutile dirti cosa penso delle suore oggi dopo quello che ho visto...A vent'anni ho avuto il mio bambino che non ho battezzato sentendomi criticata da tutta la famiglia per questa scelta, ma a me poco importava perchè io l'ho sempre sentito che quello che la religione cattolica ci insegna e solo una grossa menzogna.. Avevo ben chiara l'idea che "qualcuno o qualcosa" di molto più grande esiste soprattutto perche ho sempre pensato che tutto nel mondo funzionasse con troppa precisione e perfezione per essere il semplice frutto di un "caso" o di una ipotetica "esplosione", avevo solo bisogno di qualcuno che comprendesse le mie domande e mi desse delle risposte compatibili con mio essere, risposte che potessi sentire mie .. allora ho cominciato ad interessarmi ad altre religioni, non perchè realmente mi interessassero ma io cercavo delle risposte e avrei letto o studiato qualunque cosa pur di averle, inutile dire che anche le altre religioni non mi hanno aiutata.. troppo chiuse, o bianco o nero o si o no o giusto o sbagliato, lontane da quello che pensavo, da quello che sentivo, finchè non ho trovato quest'accademia. Non mi sono iscritta subito ma ho letto tutto il primo step e mi ricordo di aver pensato : "Ma allora qualcuno che condivide i miei pensieri c'è, allora non sono io quella strana che va in cerca di risposte assurde" , ed eccomi qua .. grazie Angel