STEP - Pracurs Spiritual Despre noi Login Înregistrează-te
Libri di Angel Jeanne
Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 21

Dumnezeu – Există Dumnezeu? (partea 1)

Pagina 1 din 4

Înainte de a continua acest parcurs cred că este important să dedicăm câteva minute asupra conceptului de Dumnezeu. Înainte să încep să îți explic definiția mea despre ceea ce este Dumnezeu, te rog să lași deoparte tot ce știai  sau credeai  că știi despre El, chiar pentru un singur minut, cel puțin pentru a înțelege la ce mă refer atunci când menționez cuvântul Dumnezeu. Nu contează care este religia ta, crezul sau cultura ta; toți am fost îndoctrinați din copilărie să asociem termenul de  „Dumnezeu” unui sens care nu îi aparține cu adevărat. Prin acest program care ne-a fost introdus, nu ne mai putem gândi la termenul „Dumnezeu” fără  a nu-l asocia cu credințele pe care ne-au obligat să studiem, așa că nu avem libertate de gândire sau experiență personală. Suntem constrânși, din punct de vedere mintal, să asociem lui  Dumnezeu o credință care nu ne aparține. A fi credincioși unui dumnezeu pedepsitor, unui dumnezeu care se îmbogățește călcând pe capul oamenilor, unui dumnezeu ce ne spune că trebuie să omorâm pe alții, aceasta nu este natura noastră. De fapt, noi suntem mult mai aproape de Dumnezeu decât vor să ne facă să credem, doar că nu știm cum să comunicăm cu El, de aceea nu putem să ÎL simțim.

Lasă deoparte ceea ce ai studiat toată viața despre termenul Dumnezeu și ascultă ceea ce iese la suprafața în interiorul tău atunci când te gândești la El. Dacă te concentrezi să te gândești la semnificațiile ce ai asociat toată viața cuvântului Dumnezeu, multe sentimente contradictorii- câteodată negative-vor ieși la suprafață, aproape să te facă să te gândești că nu crezi în Dumnezeu și, dacă acesta într-adevăr ar exista, ar fi cu siguranță o entitate rea, pedepsitor și egoist. Acesta nu este Dumnezeu, aceasta este Biserica. Dumnezeu este foarte departe de definiția ce ne-au obligat să credem în toți acești ani. Deci,nu te concentra pe semnificatul teoretic ce te-au învățat despre Dumnezeu; concentrează-te pe ceea ce simți când te gândești la El. Singura modalitate de a dezasocia,pentru o secundă, acel semnificat negativ care l-au bătut precum un cui in mințile noastre în ceea ce privește cuvântul Dumnezeu,  este,să ne oprim pentru un moment să folosim acest termen și să înțelegem ce este intr-adevăr. Multe persoane spirituale, pentru o anumită perioadă a parcursului lor, au simțit în interior să nu mai menționeze acel termen  cu scopul ca acesta să fie curățat și reprogramat cu sentimente mult mai pozitive. Așa fel încât, mulți spirituali aleg să ÎL numească Univers, Energie Universală, Forța ,sau Prana,pentru a uita acele sentimente negative care experiențele vieții sau studiile religiose au associat acestui termen.  Deci, vorbim de ceea ce este, acea prezență  pozitivă, fără a menționa acel termen ce a fost murdărit de aceeași religioși.

El există? Plecăm de la elementul fundamental, Universul există și nu este o femeie sau un bărbat, nu este un batrân cu barbă care ne judecă și ne condamnă, el este Universul; nu este de gen masculin sau feminin pentru că El este Totul.  Universul are un corp și o minte,deci,are un aspect material și o Conștiință foarte mare. Corpul fizic al Universului,aproximativ, îl cunoaștem deja: acesta este tot ceea ce ne înconjoară,toate planetele, galaxiile; planeta în care trăim face parte din El, noi înșine facem parte din Univers,pentru că îl alcătuim,  îl formăm și facem parte din El. Universul, în afară de a avea un corp fizic,  deține și o Conștiință,  imensă și superioară, deosebit de puternică și pozitivă.  Încearcă se te gândești la vibrația cea mai pură și pozitivă ce există în Univers, la cea mai iubitoare prezență, cea mai îndrăgostită de viață și protectoare către ea însăși: aceasta este Conștiința Universului. Prana ce respirăm și ne permite să trăim, este energia Universului, energia cea mai luminoasă și pură care ne permite să ne apropiem să înțelegem ce este acea Conștiință Universală care de milioane de ani se face auzită de noi. În decursul ultimelor milenii, religia are putere asupra persoanelor , comandandu-ne să credem intr-o versiune de ceea ce este Dumnezeu, versiune  mult mai diversă de aceea ce ne-au învățat adevăratele Divinități, inclusiv Isus. Religioșii nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu, deci, îl umanizează, atribuind lui Dumnezeu sentimentele și asemănările umane, ceea ce nu are. Deci,ne-au făcu să credem că Dumnezeu ar fi un uman, puțin mai crescut ,care ne privește din cer,ne spionează toată ziua, dar nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne judeca. Dacă greșim, el este acolo gata să ne pedepsească; dacă avem o zi frumoasă, el este acolo pentru a ne judeca, pentru a ne face să ne simțim vinovați pentru că am fost fericiți în timp ce în lume există oameni suferinzi. Dumnezeu nu este toate aceste lucruri, nici măcar nu seamănă de la distanță cu o persoană umană și nici nu se hrănește cu sentimente la fel de joase ca ale noastre. Deci, dacă atribui termenului  Dumnezeu toate aceste definiții greșite, este normal să ajungi să crezi, „Dumnezeu nu există, este doar o invenție umană „, pentru că, de fapt ai dreptate: dumnezeul umanizat nu există, aceea este doar o  invenție pentru a menține  supuși pe cei slabi la minte în numele „credinței”. Ceea ce există cu adevărat este Universul, care are un corp fizic ,o Conștiință și este conștient de existența noastră.

Pagina 2 din 4

Universul există și, cu privire la acest lucru, nu  există nici o îndoială ,dar ceea ce de milenii cei mai mari Maeștri psihici încearcă să explice oamenilor, este că Universul are o Conștiință și aceasta este conștientă de existenţa noastră. Apoi, omul fără experiență încearcă să teoretizeze acest termen și să-i aplice toate  obsesiile sale mintale. Dar cine are experiență, experiență personală reală cu această Prezență, știe că este foarte diferit de orice structură și idee umană ce s-ar putea avea. Noi trăim în Univers, suntem parte din el, îl compunem și totuși, chiar dacă nu suntem singurii sau cele mai importante componente, suntem la fel de esențiali ca orice altă planetă și ființă din interiorul lui. Noi, în ochii Universului, suntem foarte importanți; nici cei mai importanți, dar  nici cei cu mai puțină importanță. Universul seamănă puțin cu corpul nostru fizic: suntem compuși din miliarde de celule și fiecare este foarte importantă pentru noi, deoarece acestea ne  compun; dacă ele nu ar exista, noi nu am fi în viață. Celulele noastre alcătuiesc organele și părțile corpului nostru, toate fiind foarte importante pentru noi. Nu există o parte mai importantă sau una mai puțin importantă a corpului nostru,pentru că toate, în ochii noștri, sunt esențiale: este clar că ai putea trăi fără un  rinichi, dar dacă  în acest moment rinichii tăi funcționează perfect ,de ce ai decide să elimini unul? Ar fi de neconceput, pentru că, deși teoretic știm că se poate trăi fără un  rinichi, nu putem să extirpăm unul  pentru a afla dacă se trăiește bine sau nu. Deci,știm că ,dacă rinichiul s-ar îmbolnăvi și o să fim  obligați să-l extirpăm, am putea trăi fără el; dar fără un rinichi ar fi cu adevărat același lucru ca atunci când îi avem pe amândoi?  Evident că nu,iată de ce nu vom renunța niciodată la o parte a corpului nostru, doar dacă nu va fi cu adevărat necesar să ne salvăm viața. În cazul în care ar trebui să decidem să eliminăm o parte bolnavă a corpului, pentru a ne salva viața, atunci vom decide să eliminăm acea zonă a corpului; dar dacă nu este bolnavă și funcționează perfect, de ce oare ar trebui să renunțăm la acel organ? Răspunsul este același pentru care  Universul nu a renunțat niciodată la planeta Pământ și prin urmare la pământeni ,pentru că noi oamenii suntem la fel de esențiali pentru corpul său ca și rinichii, picioarele, mâinile, orice parte a corpului este pentru noi. Dacă viața Pământului s-ar sfârși, Universul ar supraviețui oricum, dar nu ar fi același lucru, la fel cum  noi am putea supraviețui fără o mână sau fără splină, dar nu ar fi același lucru. În consecință, Universului îi pasă foarte mult de planeta Pământ și de Noi, pentru interesul său personal, pentru că, deși poate supraviețui foarte bine chiar și fără noi, El preferă că trăim și ne simțim bine. Pe de altă parte, Pământul nu ar fi același fără noi, deoarece o parte esențială a existenței sale ar lipsi. Nu suntem doar furnici care umblăm pe solul Pământului, suntem Conștiințe care se  evoluează și în același timp fac să se evolueze și Conștiința Pământului.  Suntem mult mai importanți decât vor să ne facă să credem, decât alții ,cei care  încearcă să ne controleze și să ne facă să ne simțim inferiori.

Acest lucru nu trebuie interpretat ca un gând egoist, ca și cum Universul s-ar interesa de noi „Doar pentru că facem parte din el”; ar fi mult mai egoist să gândim că ​​întregul Univers s-ar gândi doar și numai la noi, fără să îi pese de toate celelalte ființe. El este interesat de toți, nu doar de noi, dar nici nu ne exclude din mintea sa.Când o parte din corp te doare, de exemplu un organ important, nu te enervezi cu el și nu îl învinovățești pentru durerea pe care o simți, dar îți faci griji pentru el, încerci să-ți îmbunătățești stilul de viață și obiceiurile (de exemplu, alimentația) pentru a ajuta acel organ, pentru a-și recupera și îmbunătăți sănătatea. Așadar, nu învinuesști corpul că te-a făcut să suferi,nu îl pedepsești și nici nu îl judeci, faci totul pentru a-l face  să se simtă mai bine, îngrijorându-te  de acea durere care a fost un avertisment,  ce ar putea fi începutul unei probleme mai grave. Deci, nu te enervezi cu organul, ci te concentrezi asupra lui pentru a-ți îmbunătăți stilul de viață, astfel încât sănătatea lui să se restabilească. Cu siguranță organul nu se simte jignit dacă faci toate acestea pentru tine, pentru a nu mai simți acea durere, pentru că organului nu îi pasă pentru care motiv o faci, îi pasă să fie bine și să nu se îmbolnăvească. Pe scurt, asta face Universul față de noi. Nu ne  pedepsește sau ne judecă atunci când ne simțim rău sau greșim, ci mai degrabă încearcă să ne ajute să rezolvăm acea problemă pentru a ne face să ne simțim bine. Dar aceasta este doar o descriere foarte scurtă a ceea ce Universul face cu adevărat pentru noi, pentru că El este mult mai mult de atât. El este acea prezență pozitivă ,care, uneori, în viața noastră, am simțit-o ,dar,probabil nu avem recunoscut-o ca atare, deoarece termenul „Dumnezeu” ne-a fost explicat diferit de ceea ce este într-adevăr. Așadar ,am avut o idee despre Dumnezeu care nu există, pentru a omite prezența care într-adevăr există ,și care uneori am simțit-o.

Pagina 3 din 4

Au existat momente foarte dureroase în viața ta când l-ai „chemat în ajutor”și „l-ai rugat”,cu un mod uman și religios, și totuși ai simțit că exista ceva care se apropia cu adevărat de tine pentru a  „primi rugăciunile tale”. Alteori totuși, nu s-a întâmplat, și în aceste ocazii ai preferat să crezi că Dumnezeu nu ar exista sau că nu ar fi bun, în loc să înțelegi că  eroarea a fost a ta, sau mai degrabă felul tău de a comunica cu El, deoarece nu ți-a fost explicat niciodată modul corect.  Religia nu ne învață comunicarea cu Dumnezeu și nu există nici o cale de a ne învăța, pentru că nu este în interesul lor: religia a fost manipulată astfel încât să credem că fără un intermediar (preotul, în cazul religiei catolice,ortodoxe) nu putem ajunge la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, religia ne obligă să credem că nu suntem nimeni pentru a comunica cu Dumnezeu, că singura modalitate de a ajunge la El este să cerem permisiunea prin intermediul bisericii orașului nostru – căreia îi dăm banii noștri – iar aceasta ne va „deschide ” harurilor sale. Deci,ne face să credem că, dacă nu mergem la biserică, nu putem comunica cu Dumnezeu din casa noastră, dacă nu suntem botezați de preot, nici nu vom fi luați în considerare de Dumnezeu, și multe alte minciuni  ce adevăratului Dumnezeu nu îi pasă deloc. Aceste idei ne-au fost impuse de indivizi care au profitat de slăbiciunile noastre pentru a se îmbogăți pe urma noastră: nu este  Dumnezeu cel care vrea acest lucru!

Adevăratul Dumnezeu, cel care nu ne-a fost explicat niciodată în cărțile de la școală, sau în cărțile religioase, este acea prezență, care este prezentă în mod natural în noi și în jurul nostru. Îl compunem și în același timp el ne compune. Dar este clar că fraza „Dumnezeu este în noi, pentru a-l găsi trebuie să-l  căutăm în interiorul nostru ”,ne lasă  cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce nu este un lucru bun. Deci,adevărata modalitate de a-l găsi și a putea comunica cu El ,nu este rugăciunea, nici vorbirea,deoarece Universul nu înțelege cuvântul uman. Metoda de comunicare cu Dumnezeu este utilizarea unor tehnici precise, cum ar fi, în primul rând, Meditația care stă la baza limbajului universal; după aceea putem vorbi despre cum să învățăm, pas cu pas, restul „limbajului” universal pentru a putea comunica cu El. Dacă ar fi fost ușor de explicat ceea ce este Dumnezeu în două pagini, nu ar fi fost necesar să scriu o carte întreagă, în care am  povestit toate experiențele mele care mi-au permis să înțeleg în primul rând depre existența Sa,despre puterea Sa,și cât de iubitor este cu adevărat față de noi,  dacă doar am decide să-l rechemăm. De fapt, Dumnezeu este la fel ca  Prana sau, mai bine zis, Prana face parte din Dumnezeu: există dintotdeauna, dar până când nu te hotărăști să meditezi pe respirația pranică, aceasta nu se apropie de tine și nici nu te umple. Așa cum prana trebuie chemată prin practică,și Dumnezeu trebuie chemat, astfel încât,să poată să facă parte din viața ta și să te poată ajuta să faci față momentelor dificile, şi nu doar atât; pentru că El ne poate ajuta nu numai în momentul în care ne este frică și ne găsim în dificultate,ci și în momentele fericite, pentru a ne ajuta să facem aceste momente mult mai bune și de lungă durată. De aceea Dumnezeu nu este un om care  ne judecă sau ne pedepsește; acelea sunt ideile ce ne-am făcut despre El.

El este ceva mult mai mult mare și mai inteligent ,care mintea umană nu este capabilă să înțeleagă cu logica, deoarece Universul și viața nu urmează logica umană, cu atât mai puțin a celor care nu au cunoștințe și experiență  în domeniu. Universul își urmează instinctul, creează și dă viață la ceea ce vrea,și numai după aceea, noi oamenii căutăm să explicăm aceste evenimente cu raționalitatea; dar trebuie să fie clar că nu se  întâmplă niciodată invers! Ar trebui să înțelegem cum Dumnezeu nu urmează ideile noastre, ci propriile sale alegeri instinctive și pozitive, pe care putem încerca să le înțelegem prin experiență și comunicare directă cu El. În absența unei comunicări directe, nu am face altceva decât să inventăm alte teorii, la nesfârșit, fără a ajunge vreodată la adevăr. El este cel mai pozitiv lucru ce poate exista în acest univers, fiind El Însuși Conștiința acestui Univers. El ne cunoaște de multă vreme, pentru că această viață pentru mulți dintre noi nu este prima. Deşi nu ne amintim cine suntem și nu știm de ce suntem aici, El ne cunoaște și ne recunoaște de fiecare dată, pentru că este o Conștiință extrem de inteligentă și evoluată. Nu contează dacă vrei să-l numeşti Univers, Energie Cosmică, Forță sau orice termen preferi să foloseşti pentru a evita cuvântul Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este să te conectezi la El și să înțelegi cât este de important să știi Adevărul despre el, care a fost murdărit și complet dat peste cap astfel încât să ne țină cat mai departe de Trezire. Cunoașterea lui Dumnezeu ne permite să ne trezim și să ieșim din această iluzie imensă care ne sufocă. Universul nu este rutină, nu este haos și nu este suferință zilnică. Universul este cea mai pozitivă existență, cea mai înaltă vibrație, cea mai iubitoare prezență,și, dacă îi dai voie să intre în viața ta, îți va permite să înțelegi că El este ceea ce ai căutat dintotdeauna.

Pagina 4 din 4

Acest lucru se datorează faptului că ceea ce ai căutat întotdeauna este acea prezență pozitivă din viața ta, care te umple de putere când te simți slab; care te face să te simți bine chiar și atunci când te confrunți cu încercări mai grele și necunoscute. Ceea ce cauți este acea existență care te face să înțelegi cine ești, de ce ești aici și ce trebuie să faci pentru a te simți cu adevărat util, mulțumit, împlinit. Dacă îi permiți să fie acolo pentru tine, reușește să te facă să te simți important pentru această lume, chiar și atunci când toți cei din jurul tău încearcă te facă să te simți o povară. El știe cine ești, așa că te poate ajuta să-ți amintești adevărul despre tine. Poate ai refuzat să-i dai un nume,din cauza asocierilor negative la care ai fost obișnuit ,și este în regulă pentru că nu contează cum îl numești, ceea ce contează este că îl găsești. Bunătatea Lui este caracterizată de prezența Sa, pentru că atunci când îi vei cunoaște  adevărata identitate îți dai seama că nu este niciodată însoțită de alte sentimente și acțiuni negative, precum pedepsirea sau judecarea, pentru că El nu este ce definesc bigoții. Universul nu dorește altceva decât să trăiască și să se extindă și, pentru a face acest lucru, dă viață și continuă să o protejeze pe cea existentă. Dar dacă Universul este atât de ocupat să protejeze viață, înseamnă că ceva încearcă în mod constant să o  împiedice, iar acesta este Întunericul. Desigur nu vorbim despre „diavolul”, care nu este altceva decât o reprezentare a unui demon, dar nu al  adevăratului întuneric, care este, de asemenea, foarte diferit de ceea ce suntem învățați de religie.

Ceea ce produce răul, ce cauzează durere sau face în mod să ni se întâmple cât mai multe evenimente care ne fac să suferim, nu este cu siguranță Dumnezeu: este Întunericul, o prezență complet diferită și separată de ceea ce este Dumnezeu. Ideea cea mai greșită pe care oamenii o pot avea,este aceea de a-l asemăna pe Dumnezeu cu Întunericul, ca și cum ar fi două părți ale aceleași medalii, dar nu există o teorie mai departe de adevăr. Dumnezeu este o prezență, Întunericul este o altă prezență. Când suferi, când te simți abandonat, nu este Dumnezeu care te pedepsește:este Întunericul cel care te lovește. A da vina pe Dumnezeu pentru suferințele noastre este greșit pentru că nu este  El  cel care ni le trimite: este Întunericul, singurul vinovat al experiențelor noastre urâte și a momentelor triste. Dumnezeu luptă împotriva Întunericul, pentru a -l îndepărta de noi, dar nu este atât de ușor pe cât ni se pare: de fapt, Întunericul ne lovește de atât de multe ori în timpul vieții noastre, aceasta fiind proba că se petrece un război psihic mai mare decât ne imaginăm. Pentru a înrăutăți lucrurile, noi, oamenii, continuăm să fim împotriva lui Dumnezeu, chiar învinuindu-l pentru suferințele noastre, de parcă El nu ar avea deja destule dificultăți ce trebuie să  înfrunte în timpul bătăliei sale împotriva întunericului. Dar și aceste credințe ale noastre , care ne fac să credem că Dumnezeu nu are nimic de făcut toată ziua decât să ne observe din cer și să judece fiecare acțiune sau cuvânt spus, provin din îndoctrinarea religioasă. Într-un fel sau altul ne-au făcut să credem că Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să ne pedepsească ,să ne observe și să ne judece tot timpul. Adevărul despre Dumnezeu este foarte departe de orice religie: nu există niciuna care să fi spus adevărul absolut despre El și acest lucru nu este o coincidență! Religiile au fost hotărâte de oameni care au aprofitat de credința oamenilor pentru a-i supune ; dacă citim istoria cu ochi atenți ne dăm seama câți oameni, de multe secole în urmă, au dezvăluit cât de mult religiile erau deja corupte și studiate intenționat pentru a ne ține legați. Dumnezeu nu este interesat de bani,însă unii oameni sunt orbiți de aceștia,până la punctul de a decide să țină cât mai departe oamenii de adevăr și de evoluare. Puterea asupra minților umane este ceva foarte întunecat, pe care,cu naivitate, am subestimat-o toată viața, ignorând astfel gratiile necunoștinței. Cu alte cuvinte, am preferat să credem în versiunea religioasă despre Dumnezeu în loc să ne ascultăm  adevăratul instinct care ne-ar permis să cunoaștem adevărul, sau mai rău, am crezut că Dumnezeu nu ar exista din cauza modului în care religia ni l-a descris. Acum avem ocazia să ne ascultăm instinctul, Meditând, și  să simțim adevărata prezență a lui Dumnezeu, indiferent de ce fel de termen vrem să folosim pentru a-l identifica. Dacă termenul Dumnezeu încă te face să te gândești la dumnezeul umanizat, atunci numește-l  Univers sau cum dorești: dar ascultă-ți chakra inimii și conectează-te cu El, prin Meditație, pentru că numai așa vei putea să descoperi adevărul despre El.

Aceasta este doar o scurtă introducere, care nu este suficientă pentru a explica ce este cu adevărat Dumnezeu, dar  te ajută să înțelegi că lumea lui este mult mai mare decât credeai înainte. Din acest motiv ne vom ocupa din nou și periodic de acest subiect, nu numai în domeniul teoretic, ci și prin tehnici ghidate care iți vor permite, dacă dorești, să practici conectarea cu Dumnezeu astfel încât să-l  poți simți și să simțiți în prima persoană prezența sa. Acest percurs, care te învăț în această Academie nu este orientat pe Dumnezeu, deci, chiar dacă vei  decide să nu vrei să știi nimic despre El  nu va fi o problemă: poți oricum continua percursul în ACD omițând argumentul atâta timp cât vei  dori. Dacă, pe de altă parte, dorești să cunoști în profunzime acest subiect, prin practicarea tehnicilor pentru a putea descoperi în prima persoană existența Sa,setea de cunoaștere îți va fi satisfăcută. Desigur, dacă nu vrei  să aștepți și te grăbești să cunoști cât mai mult,poți găsi din belșug răspunsuri în cartea Există Dumnezeu? Da și știe cine ești, dar tu nu știi cine este El.

Acum că ai aflat – deși pe scurt – definiția mea despre Dumnezeu, putem trece la subiectele principale ale acestui 1 Step, deoarece fiecare dintre aceste subiecte sunt extrem de conectate la celelalte,  atât de mult încât se dezvoltă reciproc. În următoarele articole vom studia în profunzime Chakrele, Gândul și Meditația, pentru a descoperi apoi noi subiecte despre care nu am vorbit încă, care te vor ajuta să ai răspuns la cele mai multe întrebări pe care le ai. Citește mai departe și nu uita să lași un comentariu mai jos pentru a ne informa dacă ai apreciat.

Sfârșit pagina 4 din 4. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4436 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

1863 comentarii
  • EleaffaR - 17:39 27/02/18

    Riletto dopo un pò di tempo... Sempre piu convinto che Dio è Coscienza, la nostra e la Coscienza di tutti e tutto... in un insieme Unico che ci unisce (esserei umani, animali, qualsiasi oggetto, GAia, Universo ecc) Grazie EleaffaR

  • Hikari - 15:49 27/02/18

    Un documento davvero profondo! Mentre leggevo ho provato a focalizzarmi sulle sensazioni e ho provato davvero delle emozioni intense, profonde. Per un istante mentre leggevo e mentre mi fermavo a riflettere mi è sembrato di riuscire davvero a percepire a comprendere cosa Dio fosse. L'ho sentito in maniera davvero profonda, tutto l'Universo, tutto ciò che ci circonda, come se venissi trasportata energicamente in diverse dimensioni, in diversi luoghi, anche lontani dal pianeta. E' stata una sensazione strana difficile da descrivere a parole, ma davvero molto profonda che ho sentito in maniera molto forte e decisa. Tuttavia, ho notato che il cervello umano cercava di "intromettersi", come se volesse capire e decodificare razionalmente quella sensazione, e non riuscendoci andava in confusione. E' stata una sensazione strana, come di confusione (da parte del cervello umano), ma energicamente, allo stesso tempo, era chiara, veniva compresa pienamente. Vorrei aggiungere inoltre che anche io quando ero bambina mi immaginavo Dio con sembianze umane, e da quando ho fare ricerche online mi sono imbattuta in vari documenti, capendo che non è così. Da diversi anni ormai infatti non mi immagino più Dio come umano, ma come energia, anche se a volte mi sembra che la mia mentre gli voglia dare a tutti i costi fattezze umane, come se mi costringesse a immaginarlo così. Inoltre, anche io, mi ricordo che lo pregavo spesso, se non ogni giorno, la sera prima di addormentarmi, ma gli parlavo come si parla a un amico o a un familiare, chiedendogli di aiutarmi nelle cose quotidiane (allora la mia unica preoccupazione erano le verifiche e le interrogazioni a scuola). E quando non mi aiutava o mi capitava qualcosa di male credevo che ce l'avesse su con me, o che stesse ignorando di proposito le mie preghiere. E per diverse sfortune che mi sono capitate nella mia vita ho sempre pensato (e in parte mi viene da pensarlo ancora adesso) di avere fatto qualcosa di gravissimo in qualche vita precedente, perché attualmente non riesco a spiegarmi tali avvenimenti in altro modo.

  • Docar zsabén Asindo - 15:09 27/02/18

    È difficile comprendere chi sia davvero Dio, rendersi conto che lui è tutto, dentro e fuori di noi, un essere di tale immensità.. Per diventare davvero forti penso sia fondamentale un' ottima connessione con Dio. Lui aspetta solo il nostro arrivo, ci lascia liberi di scegliere, dobbiamo fare un passo verso di lui. Grazie angel, mi hai salvato la vita.

  • Phoebe Medaglia per aver completato lo Step 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 5 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 6 - 10:42 27/02/18

    Riletto. Probabilmente anch'io da piccola pensavo a Dio come qualcosa dalle sembianze umane,anche se durante l'adolescenza il concetto del Dio cristiano mi iniziava a stare fin troppo stretto,capendo gradualmente che Dio non può avere semplicemente caratteristiche fisiche umane e men che meno essere maschio e con la barba,come spesso lo si rappresenta. La religione cristiano cattolica,pur presentando molte inesattezze,è stata il trampolino di lancio che mi ha permesso di iniziare ad avere sempre più domande e cercare risposte,dato che non le ottenevo tramite la religione. E tuttavia è proprio grazie essa che ho sempre creduto nell'esistenza di Dio, di qualcosa di superiore, e ho cercato di vedere le cose quotidiane della vita da una prospettiva più ampia. Grazie alla religione ho stabilito un iniziale rapporto con Dio, grazie ad ACD sto scoprendo come fortificare quel rapporto che si era un po' incrinato con la crisi adolescenziale,quando ho smesso di frequentare la Chiesa. Credo che il lasciarsi andare debba essere una pratica quotidiana: solo così riusciremo a stabilire un'intima relazione con Dio,che ci permetterà di sentirci pieni e soddisfatti della nostra vita :)

  • Gabriella - 10:40 27/02/18

    Pur essendo cattolica praticante mi ritrovo più in questo documento che nelle descrizioni bibliche di Dio. Con Angel ho imparato a sentire Dio, a fidarmi ed affidarmi completamente. Grazie.

  • Davide Medaglia per aver completato lo Step 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 - 00:10 27/02/18

    Grazie per questo primo articolo riguardante Dio che già soddisfa molte domande!

  • PyraMind - 21:29 26/02/18

    Riletto. A parte che più rileggo documenti letti nel passato, più mi chiedo come non abbia potuto commentarli... In ogni caso: Diciamo che anche io da piccolo mi comportavo in maniera simile ad Angel. Essendo nato in una famiglia cattolica, andavo a messa, perciò trovavo nel dio cristiano era il mio contentino riguardo un illusorio paranormale. Il punto è che il cristianesimo stesso è una religione che non lascia la possibilità ai fedeli stessi di scoprire di più, cosa che invece la spiritualità permette di fare, ma andiamo con ordine. Ecco che io continuamente pregavo il dio cristiano, facevo la preghierina, mi confessavo, e tutto. Poi qualcuno mi ha insegnato a pregare con molto cuore, sentimento. Il caso vuole che, un giorno, mi misi a pregare più a sentimento che a parole, ecco che incominciai a sentire uno strano formicolio alle mani. Un caso? No, molto probabilmente mi sono connesso al vero Dio, sentendo quindi qualche movimento di energia tramite le mani. Vabbè è inutile che continuo a raccontare questa storia, si trova sul mio profilo, chi la vuole leggere tutta può vedere lì. "ero piuttosto ingenua e forse anche piuttosto patetica". Ma certo ci mancherebbe, chi non era ingenuo a quell'età. Diciamo che i passaggi di concezione di Dio sono stati questi: Dio cristiano ->non vado a messa->non mi importa niente di Dio->conosciuta ACD->lasciarsi andare è la mia tecnica preferita...trabocco di felicità quando ne faccio uno. Fattostà che da piccolo, il mio ragionamento fu: "beh ma se seguono tutti la religione cristiana ci sarà un motivo, dai, sarà per forza quella la verità". Benomale che ho compresi poi, in futuro, che "è seguito da tutti" diverso da "il migliore, la verità ecc...". Quindi pian piano, comunque, se sono arrivato quà, come dici tu Angel, tutto ciò che è successo nel passato è necessario nel presente e di poco ci si può pentire, proprio perchè, se siamo arrivati a un certo traguardo, è anche "grazie" a certe esperienze neutre o negative. Grazie Angel

  • Berath - 16:37 26/02/18

    Bell'articolo, grazie Angel, credo in Dio, credo nel micro e nel macro, e che dio sia tutto, ho sempre sentito che noi siamo una piccola cellula così come le nostre fanno parte di un organismo. Ho sempre diffidato degli dei minori, e credo in un immenso e tutt'uno essere energetico.

  • Keka Medaglia per aver completato lo Step 1 - 15:58 26/02/18

    Ho sempre creduto in Dio, da buona cattolica ho pregato tanto. Anche io mi sono sempre chiesta perchè lasciasse succedere tutte queste cose brutte e non riuscivo a capire perchè non intervenisse ad aiutare le brave persone, ma anzi ci avrebbe punito se ci fossimo comportati male. È stato meraviglioso per me capire che in realtà niente di tutto questo era vero e che quello che ci diceva la chiesa erano solo un mucchio di fandonie. La connessione con Dio è una delle cose che più vorrei riuscire ad avere perchè sento proprio il bisogno di connettermi a Lui. Purtroppo non riesco ancora a farlo e quando faccio lascia andare non sento niente. È di fondamentale importanza per me riuscirci ma temo che finchè non aumento il mio tonale non riescirò a farmi notare. Certo non mi arrenderò. Grazie Angel.

  • Charlie Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 5 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 6 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 9 - 14:49 26/02/18

    Questa rilettura mi ha portato a parecchie riflessioni. Nel documento viene detto: “prima o poi Dio conoscerà tutto”. Ma non può essere che nel mentre si evolvono le sue cellule e scoprono nuove possibilità anche a lui di conseguenza gli si svelino nuove esperienze? Spesso mi vien da chiedermi quanto vale tutto? Siamo abituati dal nostro punto di vista a dare dei valori definiti e quindi quando diciamo “tutto” abbiamo come un’idea finita ed immutabile, ma penso che la realtà non rispecchi i nostri limiti fisici. Mi viene da chiedermi questo perché come per noi l’evoluzione è pressoché infinita o per meglio dire infinita finché noi agiamo per evolverci, lo potrebbe essere a sua volta anche per Dio, finché lui fa esperienza gli si apriranno infinite possibilità, ma se smettesse di fare esperienza rimarrebbe dove è oppure potrebbe anche tornare indietro, esattamente come accade alle sue cellule. Mi sono chiesto molte volte come mai andarsi a creare un’intelligenza come il Low che ti fa dimenticare superficialmente la memoria di chi sei. Questo lo vedo appunto come un tentativo di evitare di ripetere le stesse esperienze e così avere molte più possibilità di sperimentare o realizzare qualcosa di nuovo. Poi per via dell’influenza oscura questo programma gli sta venendo utilizzato contro, ma di certo come spiegato in precedenza non sarebbe un male dato che coordina tutto ciò che accade dentro Gaia. Altro punto interessante del documento è quando fai il paragone dell’oscurità con una malattia che va annientata. Qui mi vien da riflettere a quanto spesso noi tendiamo a ritenerci o buoni o cattivi, proprio per la nostra tendenza a pensare in maniera limitata, anche se nella realtà esistono tante sfumature. Sono dell’idea che tutto ciò che è vivo abbia la tendenza a puntare al meglio per se stesso e quindi alla sua evoluzione, però non è detto che sia abbastanza cosciente da comprendere i propri processi interni e saperli utilizzare coordinatamente per raggiungere i propri scopi. Può capitare quindi di sbagliare nonostante non fosse quello il nostro scopo. Perciò senza volerlo potremmo farci del male o farlo ad altri, andare contro la nostra salute perché non siamo abbastanza coscienti di come funziona il nostro organismo e di ciò che accade attorno a noi. In questo modo riesco a comprendere come possa l’oscurità essersi creata al suo interno, Dio di certo non lo voleva, ma forse non è cosciente di tutto nel minimo dettaglio e come noi senza rendersi conto qualcosa è andato storto in alcune sue dimensioni che si stanno ritorcendo contro lui stesso, ma come quando accade a noi di ammalarci, anche lui ha la chiarissima intenzione di volersi curare e liberare dalla malattia. Grazie per le tue riflessioni Angel, sono sempre di grande ispirazione.

  • Simone - 10:57 26/02/18

    Riletto. Dobbiamo ricordarci che Dio vuole aiutarci, sta a noi permettergli di farlo. Questo è uno degli argomenti più interessanti per me. Grazie Angel!

  • Kristian - 10:26 26/02/18

    Dopo la seconda lettura del libro di Angel su Dio e la rilettura di questo documento, ho compreso come Dio sia un concetto molto evoluto da comprendere a fondo, la vastità che presenta è immensa e per ora abbiamo solo una piccola parte di Coscienza. Il documento e il libro, uniti insieme ad altre conoscenze fuori da qualsiasi credo cristiano ci offre la possibilità di sapere e di capire che Dio é l'Assoluto e finalmente é stato smentito il pensiero dogmatico del cristianesimo in cui Dio é un umanoide onnosciente, certo anche altri spirituali di altissimo livello erano umani e avevano facolta psichiche molto evolute, ma Dio credo che sia l'unione tra questi Esseri potenti e tutto ciò che esiste; ecco perché si dice che Dio é uno e tutto allo stesso tempo. Altra cosa che ho compreso é come il Lasciarsi Andare e la Fiducia siano tecniche fenomenali da usare per avere una connessione maggiore con la Forza e per comprendere cosa fare e come agire (tutto a sentimento). È un documento veramente illuminante anche se è "l'inizio" di quello che poi potrebbe essere l'infinita serie di conoscenze su questo tema. Grazie mille Angel💙

  • Mithos - 22:49 25/02/18

    Nella Bibbia si dice: Bussa e ti sarà aperto, chiedi e ti sarà dato. Mi sembra che sia questo il principale messaggio che Angel vuole sottolineare riguardo la comunicazione tra noi e Dio. In effetti la comunicazione avviene in maniera non verbale, ma attraverso un sentire. Quando per esempio assecondiamo quell’impulso alla ricerca interiore, alla ricerca di risposte e questa ricerca diventa ogni giorno la priorità della nostra vita, è come se stessimo man mano richiamando l’attenzione di Dio su di noi. Come dire che se Lo cerco, di conseguenza anche Lui mi cerca. Grazie Angel.

  • Nick Medaglia per aver completato lo Step 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 1 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 4 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 5 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 6 Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 9 Medaglia per aver completato il libro Il Sigillo delle Vite Passate - Vol. 1 per la 2ª volta Medaglia per aver completato il libro Il Sigillo delle Vite Passate - Vol. 2 - 22:18 25/02/18

    Riletto dopo qualche mese e dopo aver letto il libro "Dio esiste?". Aggiungo al precedente commento che non è facile imparare a comunicare con Dio, occorre anche qui fare esperienza un passo alla volta. Riuscire in questo credo sia estremamente importante. Grazie.

  • Winsaarad - 15:07 25/02/18

    Bellissimo, in certi punti del doc avevo dei brividi fortissimi, mi veniva quasi da piangere perché sentivo effettivamente Dio dentro ed intorno a me, ed era bellissimo perché mi sentivo bene, felice, era come se sentivo un amore fraterno, ma era diretto sia a me che al tutto. È davvero difficile da spiegare ma è una di quelle emozioni che vorresti provare per sempre :)