STEP - Pracurs Spiritual Despre noi Login Înregistrează-te
Libri di Angel Jeanne
Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 21

Dumnezeu – Există Dumnezeu? (partea 1)

Pagina 1 din 4

Înainte de a continua acest parcurs cred că este important să dedicăm câteva minute asupra conceptului de Dumnezeu. Înainte să încep să îți explic definiția mea despre ceea ce este Dumnezeu, te rog să lași deoparte tot ce știai  sau credeai  că știi despre El, chiar pentru un singur minut, cel puțin pentru a înțelege la ce mă refer atunci când menționez cuvântul Dumnezeu. Nu contează care este religia ta, crezul sau cultura ta; toți am fost îndoctrinați din copilărie să asociem termenul de  „Dumnezeu” unui sens care nu îi aparține cu adevărat. Prin acest program care ne-a fost introdus, nu ne mai putem gândi la termenul „Dumnezeu” fără  a nu-l asocia cu credințele pe care ne-au obligat să studiem, așa că nu avem libertate de gândire sau experiență personală. Suntem constrânși, din punct de vedere mintal, să asociem lui  Dumnezeu o credință care nu ne aparține. A fi credincioși unui dumnezeu pedepsitor, unui dumnezeu care se îmbogățește călcând pe capul oamenilor, unui dumnezeu ce ne spune că trebuie să omorâm pe alții, aceasta nu este natura noastră. De fapt, noi suntem mult mai aproape de Dumnezeu decât vor să ne facă să credem, doar că nu știm cum să comunicăm cu El, de aceea nu putem să ÎL simțim.

Lasă deoparte ceea ce ai studiat toată viața despre termenul Dumnezeu și ascultă ceea ce iese la suprafața în interiorul tău atunci când te gândești la El. Dacă te concentrezi să te gândești la semnificațiile ce ai asociat toată viața cuvântului Dumnezeu, multe sentimente contradictorii- câteodată negative-vor ieși la suprafață, aproape să te facă să te gândești că nu crezi în Dumnezeu și, dacă acesta într-adevăr ar exista, ar fi cu siguranță o entitate rea, pedepsitor și egoist. Acesta nu este Dumnezeu, aceasta este Biserica. Dumnezeu este foarte departe de definiția ce ne-au obligat să credem în toți acești ani. Deci,nu te concentra pe semnificatul teoretic ce te-au învățat despre Dumnezeu; concentrează-te pe ceea ce simți când te gândești la El. Singura modalitate de a dezasocia,pentru o secundă, acel semnificat negativ care l-au bătut precum un cui in mințile noastre în ceea ce privește cuvântul Dumnezeu,  este,să ne oprim pentru un moment să folosim acest termen și să înțelegem ce este intr-adevăr. Multe persoane spirituale, pentru o anumită perioadă a parcursului lor, au simțit în interior să nu mai menționeze acel termen  cu scopul ca acesta să fie curățat și reprogramat cu sentimente mult mai pozitive. Așa fel încât, mulți spirituali aleg să ÎL numească Univers, Energie Universală, Forța ,sau Prana,pentru a uita acele sentimente negative care experiențele vieții sau studiile religiose au associat acestui termen.  Deci, vorbim de ceea ce este, acea prezență  pozitivă, fără a menționa acel termen ce a fost murdărit de aceeași religioși.

El există? Plecăm de la elementul fundamental, Universul există și nu este o femeie sau un bărbat, nu este un batrân cu barbă care ne judecă și ne condamnă, el este Universul; nu este de gen masculin sau feminin pentru că El este Totul.  Universul are un corp și o minte,deci,are un aspect material și o Conștiință foarte mare. Corpul fizic al Universului,aproximativ, îl cunoaștem deja: acesta este tot ceea ce ne înconjoară,toate planetele, galaxiile; planeta în care trăim face parte din El, noi înșine facem parte din Univers,pentru că îl alcătuim,  îl formăm și facem parte din El. Universul, în afară de a avea un corp fizic,  deține și o Conștiință,  imensă și superioară, deosebit de puternică și pozitivă.  Încearcă se te gândești la vibrația cea mai pură și pozitivă ce există în Univers, la cea mai iubitoare prezență, cea mai îndrăgostită de viață și protectoare către ea însăși: aceasta este Conștiința Universului. Prana ce respirăm și ne permite să trăim, este energia Universului, energia cea mai luminoasă și pură care ne permite să ne apropiem să înțelegem ce este acea Conștiință Universală care de milioane de ani se face auzită de noi. În decursul ultimelor milenii, religia are putere asupra persoanelor , comandandu-ne să credem intr-o versiune de ceea ce este Dumnezeu, versiune  mult mai diversă de aceea ce ne-au învățat adevăratele Divinități, inclusiv Isus. Religioșii nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu, deci, îl umanizează, atribuind lui Dumnezeu sentimentele și asemănările umane, ceea ce nu are. Deci,ne-au făcu să credem că Dumnezeu ar fi un uman, puțin mai crescut ,care ne privește din cer,ne spionează toată ziua, dar nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne judeca. Dacă greșim, el este acolo gata să ne pedepsească; dacă avem o zi frumoasă, el este acolo pentru a ne judeca, pentru a ne face să ne simțim vinovați pentru că am fost fericiți în timp ce în lume există oameni suferinzi. Dumnezeu nu este toate aceste lucruri, nici măcar nu seamănă de la distanță cu o persoană umană și nici nu se hrănește cu sentimente la fel de joase ca ale noastre. Deci, dacă atribui termenului  Dumnezeu toate aceste definiții greșite, este normal să ajungi să crezi, „Dumnezeu nu există, este doar o invenție umană „, pentru că, de fapt ai dreptate: dumnezeul umanizat nu există, aceea este doar o  invenție pentru a menține  supuși pe cei slabi la minte în numele „credinței”. Ceea ce există cu adevărat este Universul, care are un corp fizic ,o Conștiință și este conștient de existența noastră.

Pagina 2 din 4

Universul există și, cu privire la acest lucru, nu  există nici o îndoială ,dar ceea ce de milenii cei mai mari Maeștri psihici încearcă să explice oamenilor, este că Universul are o Conștiință și aceasta este conștientă de existenţa noastră. Apoi, omul fără experiență încearcă să teoretizeze acest termen și să-i aplice toate  obsesiile sale mintale. Dar cine are experiență, experiență personală reală cu această Prezență, știe că este foarte diferit de orice structură și idee umană ce s-ar putea avea. Noi trăim în Univers, suntem parte din el, îl compunem și totuși, chiar dacă nu suntem singurii sau cele mai importante componente, suntem la fel de esențiali ca orice altă planetă și ființă din interiorul lui. Noi, în ochii Universului, suntem foarte importanți; nici cei mai importanți, dar  nici cei cu mai puțină importanță. Universul seamănă puțin cu corpul nostru fizic: suntem compuși din miliarde de celule și fiecare este foarte importantă pentru noi, deoarece acestea ne  compun; dacă ele nu ar exista, noi nu am fi în viață. Celulele noastre alcătuiesc organele și părțile corpului nostru, toate fiind foarte importante pentru noi. Nu există o parte mai importantă sau una mai puțin importantă a corpului nostru,pentru că toate, în ochii noștri, sunt esențiale: este clar că ai putea trăi fără un  rinichi, dar dacă  în acest moment rinichii tăi funcționează perfect ,de ce ai decide să elimini unul? Ar fi de neconceput, pentru că, deși teoretic știm că se poate trăi fără un  rinichi, nu putem să extirpăm unul  pentru a afla dacă se trăiește bine sau nu. Deci,știm că ,dacă rinichiul s-ar îmbolnăvi și o să fim  obligați să-l extirpăm, am putea trăi fără el; dar fără un rinichi ar fi cu adevărat același lucru ca atunci când îi avem pe amândoi?  Evident că nu,iată de ce nu vom renunța niciodată la o parte a corpului nostru, doar dacă nu va fi cu adevărat necesar să ne salvăm viața. În cazul în care ar trebui să decidem să eliminăm o parte bolnavă a corpului, pentru a ne salva viața, atunci vom decide să eliminăm acea zonă a corpului; dar dacă nu este bolnavă și funcționează perfect, de ce oare ar trebui să renunțăm la acel organ? Răspunsul este același pentru care  Universul nu a renunțat niciodată la planeta Pământ și prin urmare la pământeni ,pentru că noi oamenii suntem la fel de esențiali pentru corpul său ca și rinichii, picioarele, mâinile, orice parte a corpului este pentru noi. Dacă viața Pământului s-ar sfârși, Universul ar supraviețui oricum, dar nu ar fi același lucru, la fel cum  noi am putea supraviețui fără o mână sau fără splină, dar nu ar fi același lucru. În consecință, Universului îi pasă foarte mult de planeta Pământ și de Noi, pentru interesul său personal, pentru că, deși poate supraviețui foarte bine chiar și fără noi, El preferă că trăim și ne simțim bine. Pe de altă parte, Pământul nu ar fi același fără noi, deoarece o parte esențială a existenței sale ar lipsi. Nu suntem doar furnici care umblăm pe solul Pământului, suntem Conștiințe care se  evoluează și în același timp fac să se evolueze și Conștiința Pământului.  Suntem mult mai importanți decât vor să ne facă să credem, decât alții ,cei care  încearcă să ne controleze și să ne facă să ne simțim inferiori.

Acest lucru nu trebuie interpretat ca un gând egoist, ca și cum Universul s-ar interesa de noi „Doar pentru că facem parte din el”; ar fi mult mai egoist să gândim că ​​întregul Univers s-ar gândi doar și numai la noi, fără să îi pese de toate celelalte ființe. El este interesat de toți, nu doar de noi, dar nici nu ne exclude din mintea sa.Când o parte din corp te doare, de exemplu un organ important, nu te enervezi cu el și nu îl învinovățești pentru durerea pe care o simți, dar îți faci griji pentru el, încerci să-ți îmbunătățești stilul de viață și obiceiurile (de exemplu, alimentația) pentru a ajuta acel organ, pentru a-și recupera și îmbunătăți sănătatea. Așadar, nu învinuesști corpul că te-a făcut să suferi,nu îl pedepsești și nici nu îl judeci, faci totul pentru a-l face  să se simtă mai bine, îngrijorându-te  de acea durere care a fost un avertisment,  ce ar putea fi începutul unei probleme mai grave. Deci, nu te enervezi cu organul, ci te concentrezi asupra lui pentru a-ți îmbunătăți stilul de viață, astfel încât sănătatea lui să se restabilească. Cu siguranță organul nu se simte jignit dacă faci toate acestea pentru tine, pentru a nu mai simți acea durere, pentru că organului nu îi pasă pentru care motiv o faci, îi pasă să fie bine și să nu se îmbolnăvească. Pe scurt, asta face Universul față de noi. Nu ne  pedepsește sau ne judecă atunci când ne simțim rău sau greșim, ci mai degrabă încearcă să ne ajute să rezolvăm acea problemă pentru a ne face să ne simțim bine. Dar aceasta este doar o descriere foarte scurtă a ceea ce Universul face cu adevărat pentru noi, pentru că El este mult mai mult de atât. El este acea prezență pozitivă ,care, uneori, în viața noastră, am simțit-o ,dar,probabil nu avem recunoscut-o ca atare, deoarece termenul „Dumnezeu” ne-a fost explicat diferit de ceea ce este într-adevăr. Așadar ,am avut o idee despre Dumnezeu care nu există, pentru a omite prezența care într-adevăr există ,și care uneori am simțit-o.

Pagina 3 din 4

Au existat momente foarte dureroase în viața ta când l-ai „chemat în ajutor”și „l-ai rugat”,cu un mod uman și religios, și totuși ai simțit că exista ceva care se apropia cu adevărat de tine pentru a  „primi rugăciunile tale”. Alteori totuși, nu s-a întâmplat, și în aceste ocazii ai preferat să crezi că Dumnezeu nu ar exista sau că nu ar fi bun, în loc să înțelegi că  eroarea a fost a ta, sau mai degrabă felul tău de a comunica cu El, deoarece nu ți-a fost explicat niciodată modul corect.  Religia nu ne învață comunicarea cu Dumnezeu și nu există nici o cale de a ne învăța, pentru că nu este în interesul lor: religia a fost manipulată astfel încât să credem că fără un intermediar (preotul, în cazul religiei catolice,ortodoxe) nu putem ajunge la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, religia ne obligă să credem că nu suntem nimeni pentru a comunica cu Dumnezeu, că singura modalitate de a ajunge la El este să cerem permisiunea prin intermediul bisericii orașului nostru – căreia îi dăm banii noștri – iar aceasta ne va „deschide ” harurilor sale. Deci,ne face să credem că, dacă nu mergem la biserică, nu putem comunica cu Dumnezeu din casa noastră, dacă nu suntem botezați de preot, nici nu vom fi luați în considerare de Dumnezeu, și multe alte minciuni  ce adevăratului Dumnezeu nu îi pasă deloc. Aceste idei ne-au fost impuse de indivizi care au profitat de slăbiciunile noastre pentru a se îmbogăți pe urma noastră: nu este  Dumnezeu cel care vrea acest lucru!

Adevăratul Dumnezeu, cel care nu ne-a fost explicat niciodată în cărțile de la școală, sau în cărțile religioase, este acea prezență, care este prezentă în mod natural în noi și în jurul nostru. Îl compunem și în același timp el ne compune. Dar este clar că fraza „Dumnezeu este în noi, pentru a-l găsi trebuie să-l  căutăm în interiorul nostru ”,ne lasă  cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce nu este un lucru bun. Deci,adevărata modalitate de a-l găsi și a putea comunica cu El ,nu este rugăciunea, nici vorbirea,deoarece Universul nu înțelege cuvântul uman. Metoda de comunicare cu Dumnezeu este utilizarea unor tehnici precise, cum ar fi, în primul rând, Meditația care stă la baza limbajului universal; după aceea putem vorbi despre cum să învățăm, pas cu pas, restul „limbajului” universal pentru a putea comunica cu El. Dacă ar fi fost ușor de explicat ceea ce este Dumnezeu în două pagini, nu ar fi fost necesar să scriu o carte întreagă, în care am  povestit toate experiențele mele care mi-au permis să înțeleg în primul rând depre existența Sa,despre puterea Sa,și cât de iubitor este cu adevărat față de noi,  dacă doar am decide să-l rechemăm. De fapt, Dumnezeu este la fel ca  Prana sau, mai bine zis, Prana face parte din Dumnezeu: există dintotdeauna, dar până când nu te hotărăști să meditezi pe respirația pranică, aceasta nu se apropie de tine și nici nu te umple. Așa cum prana trebuie chemată prin practică,și Dumnezeu trebuie chemat, astfel încât,să poată să facă parte din viața ta și să te poată ajuta să faci față momentelor dificile, şi nu doar atât; pentru că El ne poate ajuta nu numai în momentul în care ne este frică și ne găsim în dificultate,ci și în momentele fericite, pentru a ne ajuta să facem aceste momente mult mai bune și de lungă durată. De aceea Dumnezeu nu este un om care  ne judecă sau ne pedepsește; acelea sunt ideile ce ne-am făcut despre El.

El este ceva mult mai mult mare și mai inteligent ,care mintea umană nu este capabilă să înțeleagă cu logica, deoarece Universul și viața nu urmează logica umană, cu atât mai puțin a celor care nu au cunoștințe și experiență  în domeniu. Universul își urmează instinctul, creează și dă viață la ceea ce vrea,și numai după aceea, noi oamenii căutăm să explicăm aceste evenimente cu raționalitatea; dar trebuie să fie clar că nu se  întâmplă niciodată invers! Ar trebui să înțelegem cum Dumnezeu nu urmează ideile noastre, ci propriile sale alegeri instinctive și pozitive, pe care putem încerca să le înțelegem prin experiență și comunicare directă cu El. În absența unei comunicări directe, nu am face altceva decât să inventăm alte teorii, la nesfârșit, fără a ajunge vreodată la adevăr. El este cel mai pozitiv lucru ce poate exista în acest univers, fiind El Însuși Conștiința acestui Univers. El ne cunoaște de multă vreme, pentru că această viață pentru mulți dintre noi nu este prima. Deşi nu ne amintim cine suntem și nu știm de ce suntem aici, El ne cunoaște și ne recunoaște de fiecare dată, pentru că este o Conștiință extrem de inteligentă și evoluată. Nu contează dacă vrei să-l numeşti Univers, Energie Cosmică, Forță sau orice termen preferi să foloseşti pentru a evita cuvântul Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este să te conectezi la El și să înțelegi cât este de important să știi Adevărul despre el, care a fost murdărit și complet dat peste cap astfel încât să ne țină cat mai departe de Trezire. Cunoașterea lui Dumnezeu ne permite să ne trezim și să ieșim din această iluzie imensă care ne sufocă. Universul nu este rutină, nu este haos și nu este suferință zilnică. Universul este cea mai pozitivă existență, cea mai înaltă vibrație, cea mai iubitoare prezență,și, dacă îi dai voie să intre în viața ta, îți va permite să înțelegi că El este ceea ce ai căutat dintotdeauna.

Pagina 4 din 4

Acest lucru se datorează faptului că ceea ce ai căutat întotdeauna este acea prezență pozitivă din viața ta, care te umple de putere când te simți slab; care te face să te simți bine chiar și atunci când te confrunți cu încercări mai grele și necunoscute. Ceea ce cauți este acea existență care te face să înțelegi cine ești, de ce ești aici și ce trebuie să faci pentru a te simți cu adevărat util, mulțumit, împlinit. Dacă îi permiți să fie acolo pentru tine, reușește să te facă să te simți important pentru această lume, chiar și atunci când toți cei din jurul tău încearcă te facă să te simți o povară. El știe cine ești, așa că te poate ajuta să-ți amintești adevărul despre tine. Poate ai refuzat să-i dai un nume,din cauza asocierilor negative la care ai fost obișnuit ,și este în regulă pentru că nu contează cum îl numești, ceea ce contează este că îl găsești. Bunătatea Lui este caracterizată de prezența Sa, pentru că atunci când îi vei cunoaște  adevărata identitate îți dai seama că nu este niciodată însoțită de alte sentimente și acțiuni negative, precum pedepsirea sau judecarea, pentru că El nu este ce definesc bigoții. Universul nu dorește altceva decât să trăiască și să se extindă și, pentru a face acest lucru, dă viață și continuă să o protejeze pe cea existentă. Dar dacă Universul este atât de ocupat să protejeze viață, înseamnă că ceva încearcă în mod constant să o  împiedice, iar acesta este Întunericul. Desigur nu vorbim despre „diavolul”, care nu este altceva decât o reprezentare a unui demon, dar nu al  adevăratului întuneric, care este, de asemenea, foarte diferit de ceea ce suntem învățați de religie.

Ceea ce produce răul, ce cauzează durere sau face în mod să ni se întâmple cât mai multe evenimente care ne fac să suferim, nu este cu siguranță Dumnezeu: este Întunericul, o prezență complet diferită și separată de ceea ce este Dumnezeu. Ideea cea mai greșită pe care oamenii o pot avea,este aceea de a-l asemăna pe Dumnezeu cu Întunericul, ca și cum ar fi două părți ale aceleași medalii, dar nu există o teorie mai departe de adevăr. Dumnezeu este o prezență, Întunericul este o altă prezență. Când suferi, când te simți abandonat, nu este Dumnezeu care te pedepsește:este Întunericul cel care te lovește. A da vina pe Dumnezeu pentru suferințele noastre este greșit pentru că nu este  El  cel care ni le trimite: este Întunericul, singurul vinovat al experiențelor noastre urâte și a momentelor triste. Dumnezeu luptă împotriva Întunericul, pentru a -l îndepărta de noi, dar nu este atât de ușor pe cât ni se pare: de fapt, Întunericul ne lovește de atât de multe ori în timpul vieții noastre, aceasta fiind proba că se petrece un război psihic mai mare decât ne imaginăm. Pentru a înrăutăți lucrurile, noi, oamenii, continuăm să fim împotriva lui Dumnezeu, chiar învinuindu-l pentru suferințele noastre, de parcă El nu ar avea deja destule dificultăți ce trebuie să  înfrunte în timpul bătăliei sale împotriva întunericului. Dar și aceste credințe ale noastre , care ne fac să credem că Dumnezeu nu are nimic de făcut toată ziua decât să ne observe din cer și să judece fiecare acțiune sau cuvânt spus, provin din îndoctrinarea religioasă. Într-un fel sau altul ne-au făcut să credem că Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să ne pedepsească ,să ne observe și să ne judece tot timpul. Adevărul despre Dumnezeu este foarte departe de orice religie: nu există niciuna care să fi spus adevărul absolut despre El și acest lucru nu este o coincidență! Religiile au fost hotărâte de oameni care au aprofitat de credința oamenilor pentru a-i supune ; dacă citim istoria cu ochi atenți ne dăm seama câți oameni, de multe secole în urmă, au dezvăluit cât de mult religiile erau deja corupte și studiate intenționat pentru a ne ține legați. Dumnezeu nu este interesat de bani,însă unii oameni sunt orbiți de aceștia,până la punctul de a decide să țină cât mai departe oamenii de adevăr și de evoluare. Puterea asupra minților umane este ceva foarte întunecat, pe care,cu naivitate, am subestimat-o toată viața, ignorând astfel gratiile necunoștinței. Cu alte cuvinte, am preferat să credem în versiunea religioasă despre Dumnezeu în loc să ne ascultăm  adevăratul instinct care ne-ar permis să cunoaștem adevărul, sau mai rău, am crezut că Dumnezeu nu ar exista din cauza modului în care religia ni l-a descris. Acum avem ocazia să ne ascultăm instinctul, Meditând, și  să simțim adevărata prezență a lui Dumnezeu, indiferent de ce fel de termen vrem să folosim pentru a-l identifica. Dacă termenul Dumnezeu încă te face să te gândești la dumnezeul umanizat, atunci numește-l  Univers sau cum dorești: dar ascultă-ți chakra inimii și conectează-te cu El, prin Meditație, pentru că numai așa vei putea să descoperi adevărul despre El.

Aceasta este doar o scurtă introducere, care nu este suficientă pentru a explica ce este cu adevărat Dumnezeu, dar  te ajută să înțelegi că lumea lui este mult mai mare decât credeai înainte. Din acest motiv ne vom ocupa din nou și periodic de acest subiect, nu numai în domeniul teoretic, ci și prin tehnici ghidate care iți vor permite, dacă dorești, să practici conectarea cu Dumnezeu astfel încât să-l  poți simți și să simțiți în prima persoană prezența sa. Acest percurs, care te învăț în această Academie nu este orientat pe Dumnezeu, deci, chiar dacă vei  decide să nu vrei să știi nimic despre El  nu va fi o problemă: poți oricum continua percursul în ACD omițând argumentul atâta timp cât vei  dori. Dacă, pe de altă parte, dorești să cunoști în profunzime acest subiect, prin practicarea tehnicilor pentru a putea descoperi în prima persoană existența Sa,setea de cunoaștere îți va fi satisfăcută. Desigur, dacă nu vrei  să aștepți și te grăbești să cunoști cât mai mult,poți găsi din belșug răspunsuri în cartea Există Dumnezeu? Da și știe cine ești, dar tu nu știi cine este El.

Acum că ai aflat – deși pe scurt – definiția mea despre Dumnezeu, putem trece la subiectele principale ale acestui 1 Step, deoarece fiecare dintre aceste subiecte sunt extrem de conectate la celelalte,  atât de mult încât se dezvoltă reciproc. În următoarele articole vom studia în profunzime Chakrele, Gândul și Meditația, pentru a descoperi apoi noi subiecte despre care nu am vorbit încă, care te vor ajuta să ai răspuns la cele mai multe întrebări pe care le ai. Citește mai departe și nu uita să lași un comentariu mai jos pentru a ne informa dacă ai apreciat.

Sfârșit pagina 4 din 4. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4436 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

1863 comentarii
  • carlob Medaglia per aver completato lo Step 1 - 21:10 22/06/24

    Mi è piaciuto molto leggere questo articolo perché in parte conferma l'idea che mi ero fatto di Dio. Non ho mai creduto al Dio presentato dalla chiesa, mi è sempre sembrata ridicola l'idea di un vecchio barbuto brontolone. Come ero già cosciente del fatto che l'idea che ci propongono le varie religioni è una profonda distorsione di quella che è la realtà. L'immagine che mi ero fatto era quella di una forza o energia che muove e dà vita a tutto, all'uomo, alla natura e a tutto quello che esiste. Mi sembrava estremamente errata l'idea di un Dio buono o cattivo perché mi pareva insensato pensare a Lui/Lei con il giudizio limitato dell'essere umano. Quindi sono contento di leggere che la mia intuizione sull'argomento non era poi così infondata. E mi pare molto interessante l'idea che ci presenta Angel sulla coscienza dell'universo e del fatto che possiamo considerarla una forza positiva, comprensiva e amorevole. Sono curioso di sapere come continuerà questo argomento. Grazie per questo insegnamento, ti sono davvero grato.

  • Shirel - 20:53 22/06/24

    Durante la lettura di questo articolo, ho provato una fortissima emozione ed un'immensa gratitudine. Angel, attraverso le sue parole chiare e semplici, ha la capacità di farmi sentire interiormente la Verità, dissipando tanti dubbi ed incertezze! Mi è piaciuto davvero tanto l'esempio dell'Universo che si prende cura degli Esseri che lo compongono, così come noi ci preouccupiamo della salute ed armonia degli organi connessi al nostro corpo. È vero che ci sono stati momenti nella mia vita che ho sentito questa Incredibile Presenza Positiva e Dolce dentro di me. Dio è Amore ed il Bene! Inoltre ho sempre pensato che le religioni e la chiesa hanno sottomesso e sfruttato le menti più deboli, creando una falsa immagine riguardante Dio. L'oscuritá cerca di abbatterci in tutti i modi ed è proprio per questo motivo che sono grata nel proseguire questo Percorso! Grazie di Cuore Angel!

  • jeparabatai - 14:34 22/06/24

    Questa é l'idea che ho dell'universo, concretizzata in parole. Ho perso fiducia nella religione convenzionale, che ci insegnano a scuola già da anni, non per i messaggi in se ma per i suoi officianti, hanno sempre parole di denigrazione per altre fedi o discipline e molti sono lontani dal messaggio cristico di amore incondizionato del prossimo. Troppe guerre, battaglie e massacri si sono nascosti dietro alla giustificazione della religione, per profitto o per far prevalere la propria supremazia ideologica.

  • peter73 - 22:21 19/06/24

    Non sono più molto convito dell'esistenza dell'universo, per lo meno non come ce lo presenta la scienza.

  • mirko - 17:59 16/06/24

    Ti ringrazio immensamente per tutte queste delucidazioni che mi avvicinano nuovamente a un più sobrio e sano concetto di Dio, quindi alla mia spiritualità. Mi stavo perdendo e tu hai saputo orientare il mio nuovo cammino! Non so come ringraziarti… Dove posso trovare il libro di cui parli?

  • suly - 07:24 16/06/24

    Mi pervade una forte commozione alla lettura di questo articolo e…sí , la sento proprio a livello del cuore! Ricordo che quando ero bambina il concetto di dio mi metteva tanta paura , lo associavo alla morte e alla notte (quindi al buio , all’oscuro); oggi mi rendo conto di quando quelle mie percezioni fossero state plasmate dalle credenze collettive diffuse dalla chiesa. I miei genitori mi hanno sempre lasciato la libertà di decidere a parte quando ero bambina che non avevo le idee chiare e perciò mi hanno fatto fare catechismo come tutti i miei amichetti facevano. La sensazione che mi trasmetteva l’ambiente della chiesa era all’opposto di un qualcosa di positivo e gioioso. Mi sono quindi sempre chiesta : ma se adorate tanto questo Dio com’è che vi mettiate in contatto con lui tramite noiose messe e preghiere ripetute a pappagallo? Qualcosa non mi quadrava ma capivo per certo che quello che insegnano nell’ambiente chiesa non rispecchiava la realtà . Ho quindi iniziato le mie ricerche personali iniziando a dissociarmi dal termine dio proprio come Angel spiega nell’articolo… lo chiamavo universo o energia . Adesso attraverso questo percorso e la pratica giornaliera inizio a comprendere realmente di cosa si tratta e comprendo non aver nulla a che fare con ciò che hanno voluto farci credere . Rigranzio Angel per la chiarezza che ci offre

  • lunarian - 20:26 13/06/24

    This is the first approach to 'god' I feel comfortable with. I rejected early on the religious and especially christian god bc it never made sense to me - why would someone benovelent be so manipulative in the first place, why make differences between humans and 'shun the non believers'. ?? - Using universe to describe him is wonderful: we are part of him and he is part of us, a pure, loving consciousness with positive intends that surrounds us - lovely and once again showing that the way of loving should be filled with love and compassion. I'll keep my gratitude rituals up then and seems like my mantras werent that far off the track "..To the universe, the divine energy.." ('god' and Prana)

  • falcon_1691 Medaglia per aver completato lo Step 1 - 20:02 09/06/24

    Documento da brividi. Non frequento la chiesa da quando sono diventata abbastanza grande da permettermi di farlo, prima diciamo che ero quasi obbligata a, per credenze religiose familiari. Ho sempre avuto vero disprezzo per la chiesa, i preti e i suoi officianti che ti confessano per essere informati di tutte le cose che succedono in paese e via dicendo. Come puoi amare Dio se per una bugia o una parolaccia ti infliggono delle penitenze? Istintivamente molte volte nelle difficoltà ho chiesto a Dio di aiutarmi, ma con poche speranze di essere esaudita. Pensavo: non credo in lui ti pare che mi aiuta? Però allo stesso tempo ho sempre pensato che ci fosse per forza qualcosa di grande nell’oltre, anche se non sapevo cosa fosse. Ora so che esiste quel qualcosa, se non voglio chiamarlo Dio lo chiamerò Universo o che ne so, ma so che lui ha bisogno di me quanto io ho bisogno di Lui e questa è la cosa importante. Con l’Accademia spero di riuscire a trovare il modo giusto per connettermi con Lui, penso di aver visto la luce in fondo al tunnel, finalmente! Come al solito grazie per queste preziose condivisioni.

  • robertag Medaglia per aver completato lo Step 1 per la 2ª volta Medaglia per aver completato il libro Il Sigillo delle Vite Passate - Vol. 1 - 23:15 07/06/24

    Cara Angel questo argomento è il fulcro di tutto per me, sono cresciuta in una famiglia cattolica praticante, frequentato una scuola di preti e il risultato è che ho pensato di essere atea per molti anni. Ho fatto molta fatica ad utilizzare di nuovo la parola Dio, come hai ben detto, la parola risveglia sensazioni negative. Ma è in lui che troverò tutte le risposte alle mie molteplici domande, quindi ho tanto desiderio di ritrovarlo. In lui troverò me e in me troverò lui. So che siamo la stessa cosa ma non basta, voglio vivere questa mia convinzione. Ti seguo con grande passione ed entusiasmo. Grazie

  • vincens - 10:19 05/06/24

    Molto bella e semplice l'analogia dell'Universo come corpo fisico e il nostro pianeta, la Terra, come parte integrante di esso, come un organo vitale e pertanto fondamentale per la sua stessa Vita. Nuovi argomenti chiari ed estesi per iniziare a comprendere il vasto e infinito concetto di Dio. Grazie

  • edel - 09:37 02/06/24

    Quello che ho percepito dopo questa lettura e’ che diamo importanza ancora a molte cose e concetti superflui, basterebbe riflettere sulla parola universo, che non conosciamo e che ci fa paura come tutte le cose ignote, per comprendere a livello del cuore che siamo noi, universo, verso uno, noi apparteniamo a dio e la sua essenza siamo noi, grazie

  • FeBo Medaglia per aver completato lo Step 1 - 14:36 25/05/24

    Metti da parte tutto ciò che hai studiato fin'ora su Dio... È la frase che più mi ha colpito di questo documento!sembra una frase banale ma, finché non metteremo da parte quest idea di Dio che ci è stata inculcata fin da piccoli non riusciremo a fare il salto e non riusciremo a sentirci parte di un tutto! Il fatto e' che in realtà non ci è stata data la libertà di scegliere di "studiare" il concetto di Dio ma semplicemente siamo nati in una realtà dove è presente un Dio che è superiore a noi, che ci guida nelle scelte ma che ci induce molte volte anche a sbagliare e che poi ci punisce! Siamo abituati a usare il concetto di Dio ogni volta che ci fa comodo, quando ci arrabbiamo, lo invochiamo in maniera errata quando siamo tristi, ce ne prendiamo gioco quando siamo pieni di noi, ma in realtà quando lo facciamo è come se ce la prendessimo con noi stessi, perché Dio è tutto e siamo anche noi!

  • caiocaio Medaglia per aver completato lo Step 1 per la 2ª volta Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Vol. 9 - 11:11 25/05/24

    ho sempre pensato che il "Dio" della Chiesa fosse un'eterna menzogna.. solo a pensare al fatto che viene rappresentato come un uomo e che "ci ha fatti" a sua immagine, ma perché mai tra tutte le infinite razze che esistono nell'Universo, deve per forza assomigliare a noi, o meglio noi a lui? Coloro che condividono questo pensiero sono le stesse che pensano che noi siamo gli unici nell'intero Universo, che noi siamo al centro di tutto e che quindi il creatore sia anch'esso un uomo, o per meglio dire un qualcuno con sembianze di uomo. io non sono mai riuscito a capire come certa gente, pur di credere in un qualcosa e non accettare l'idea che "al di là" non ci sia niente, si buttino col paraocchi verso direzioni sconosciute, senza il minimo riguardo verso il proprio stesso pensiero. La Chiesa ha reso ancora piu ignoranti persone già di per loro manipolabili e le ha rese suoi burattini, letteralmente la seguono come se fosse davvero la via per Dio. ed è impossibile far cambiare idea a queste persone, anche se dici loro di provare a pensare alla possibilità che sia tutto falso, loro si arrabbierebbero e ti manderebbero a quel paese, pur di non fermarsi un secondo a riflettere, ed ecco che si realizza lo scopo della Chiesa, ovvero di far allontanare le persone che vorrebbero davvero cercare Dio, ma che lo trovano nel luogo piu sbagliato. in ogni caso, è bello il riferimento tra l'Universo e tutti i pianeti con l'essere umano e i suoi organi, o cellule che sia. Per quanto infinitamente piccole siano le nostre cellule, potremmo considerare noi stessi il loro "Dio", perché siamo noi a tenerle in vita e a occuparci di loro, ci teniamo a loro perché sappiamo che loro ci tengono in vita e viceversa, entrambi servono all'altro e lo stesso vale per i vari pianeti. Tutti sono importanti ma noi non siamo il centro.

  • stellabianca - 12:34 23/05/24

    ringrazio moltissimo per questa riflessione su dio, da sempre non ho percepito reale la descrizione del dio cattolico. pensare che dio sia una forza che ci aiuta e facciamo parte di lui la sento molto più vera

  • lararock - 10:45 23/05/24

    No, non può essere di certo facile parlare di Dio. Probabilmente tramite la pratica e l'esperienza non avremo più bisogno di parlarne perché lo sentiremo tanto bene.