STEP - Pracurs Spiritual Despre noi Login Înregistrează-te
Libri di Angel Jeanne
Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 4

Nu ești aici din întâmplare

Pagina 1 din 3

Am fost  mereu întrebată:

„De ce oamenii nu înțeleg că Dumnezeu există? De ce oamenii nu cred în Suflet și abilitatea de a trăi o viață după moartea anterioară? De ce oamenii sunt convinși că tot ceea ce văd este real fără să pună măcar întrebări? De ce majoritatea dintre ei nu cred în aceste lucruri sau nu le înțeleg? ”

Răspunsul poate părea evident, dar nu suntem toți la fel, pentru că nu toată lumea este pregătită să cunoască și să accepte adevărul. Nu intenționez să cataloghez oamenii dându-le o etichetă, dar aș vrea pur și simplu să îi fac pe oameni să înțeleagă diferența care îi deosebește pe cei care continuă să  se evolueze din viață în viață și să caute adevărul, de cei care nu sunt deloc interesați să-l știe sau chiar mai puțin să-l înțeleagă.

Există oameni care sunt pregătiți și dispuși  dorind să cunoască anumite informații, alții nu.

Putem împărți oamenii în trei tipuri de gândire:

1 – Cei care nu cred în nimic și, ca atare, nu vor să creadă în tot ceea ce poate fi definit ca „paranormal” sau „spiritual”.

Sunt extrem de convinși, în scepticismul și idealurile lor, că dețin singurul adevăr absolut, atât de mult încât se așteaptă ca toți ceilalți din lume să gândească așa cum vor ei. Dacă cineva gândește în mod divers, îl identifică imediat ca „nebun”, tratându-l ca și cum ar fi „prost”, fără a-i oferi nici cea mai mică ocazie de a fi ascultat sau  de a vorbi.  Paradoxal, unii dintre acești şceptici sunt religioși convinși, care cred în Preot, dar nu în adevăratul Dumnezeu; atât de mult încât sunt convinși că pentru a comunica cu Dumnezeu este cu adevărat necesar să treacă prin vocea Preotului și că altfel nu s-ar putea comunica direct cu El, dar în același timp uită adevăratul scop și neglijează ceea ce înseamnă adevăratul Dumnezeu.

Mulți alții sunt complet sceptici, nu din un  ideal adevărat , ci din lene pură, deoarece cred că a căuta răspunsuri este prea obositor, astfel încât este mai bine să se convingă  – și astfel să-i convingă și pe ceilalți – că nu există  nimic mai mult decât ceea ce se știe deja.

Indiferent dacă acest tip de oameni au dreptate sau știu perfect că greșesc în numeroase domenii, vor continua să își impună modul de a gândi chiar cu prețul de a sufoca gândirea celorlalți, deoarece sunt convinși că nu există nimic sau că există numai dacă este confirmat mai întâi de ei in prima persoană.

2 – Apoi îi vedem pe cei care spun că nu cred în nimic, mai mult din frică sau pentru că nu au avut experiențe importante care să-i facă să se răzgândească, dar care nu au nici un  interes să impună modul lor de a gândi altor persoane,  astfel încât nu se enervează cu cei  care cred și vorbesc,  despre argumente spirituale.

Am putea să-i definim ca „indiferenți  inofensivi”, deoarece, în ciuda faptului că au o gândire închisă, aceștia acceptă diversitatea și deschiderea mentală a celorlalți, fără a fi obsesionați  dorind să impună credințele lor altora.

La această categorie de oameni îi putem adăuga și pe cei care ascultă gândurile și experiențele altora și poate cred că aceste experiențe sunt reale, dar în ciuda acestui fapt nu sunt interesați să aprofundeze subiectul, chiar dacă îl acceptă și îl respectă.

Pagina 2 din 3

3 – Apoi  îi vedem pe cei care  în schimb,  demonstrează o sete de cunoștință pe care uneori sunt dispuși să o satisfacă cu orice preț.

Nu toți ei  își dau seama imediat, există cei care  încă din copilărie au fost profund interesați de argumentele spirituale, alții de-a lungul anilor,crescând  își dau seama că sunt intrigați de un anumit subiect în particular; însă, toți au caracteristici care îi unesc: nu le pasă de ce spun ceilalți, pentru că își urmează curiozitatea, care este uneori o adevărată sete, până când nu  ajung la răspunsurile pe care și-au dorit să le obțină.  Nu contează dacă cineva este împotriva lor și  va încearca să îi facă să se răzgândească: acest tip de oameni vor să primească răspunsuri și le vor căuta până le  vor găsi. O parte dintre ei sunt deja conștienți cât de vastă este lumea spirituală, astfel încât decid să-și deschidă mintea către cât mai multe informații despre cele mai variate subiecte. O altă parte di aceștia în cercetările lor sunt mai închiși, deoarece sunt interesați doar de un anumit subiect sau de un cerc restrâns de persoane, probabil pentru că sunt singurele argumente în  care au experiențe directe, motiv pentru care caută explicații pentru ceea ce li s-a întâmplat. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, ar putea descoperi că există și altceva, nu doar acel specific subiect,  care le-ar putea atrage atenția și deschide mintea către mai multe argumente spirituale. Într-un anumit sens, este ca și cum o persoană și-ar fi petrecut  toată viața căutându-l pe Dumnezeu, dar în timpul căutării, a început să descopere că dincolo de prezența sa există și altceva, cum ar fi  posibilitate de reîncarnare și astfel, de a trăi o viață după moarte; foarte diferit de ceea ce ne-a învățat religia.

După ce am descris aceste trei tipuri de oameni, care, evident, descrierea este mult mai extinsă și mai complicată decât scurtul rezumat simplificat și abreviat ,pentru a evita să ne lungim prea mult , putem decide să împărțim în doi termeni mult mai simpli: cine este spiritual și cine nu este spiritual. Primele două tipuri de indivizi descriși sunt cei pe care eu îi definesc ca Gaia’s Low, oameni care, inevitabil, nu sunt interesați să afle cu fapte concrete adevărul, vor să își trăiască rutina fără ca să le bată la ușă nici o noutate. Au decis să-și închidă mintea, care este înrădăcinată în ceea ce văd doar cu ochii lor fizici; perspectiva lor fiind , prin urmare, extrem de limitată. Sunt hotărâți să continue pe acea cale, deci nu sunt ceea ce poate fi numită „persoană spirituală”. A treia descriere, în schimb, poate identifica ceea ce este o persoană spirituală, adică cei care – fără să fi decis  în mod deschis – au început să caute răspunsuri la numeroase întrebări ce își puneau, astfel încât regăsindu-se din ce în ce mai mult ghidați de propriul instict care i-a condus  să urmeze o cale spirituală.  Spre deosebire de ceea ce se crede, nu toți se nasc deja cu idei clare, cu al șaselea simț super dezvoltat și cu interes pentru tot ceea ce este „ascuns”; mulți dintre ei se nasc și cresc la fel ca oamenii obișnuiți, dar cu un sentiment interior  de a dori să descopere ceva care, rațional, nici măcar ei nu știu ce este. Cu toate acestea,  percep în profunzime că trebuie să caute răspunsuri la întrebări pe care poate nu știu imediat că le au. Nu toți ei simt nevoia imediată de a studia subiecte spirituale și de a le cunoaște pe toate, dimpotrivă, se începe întotdeauna cu unul sau câteva subiecte,care totuși se pot dezvolta și pot conduce  la descoperirea de noi cunoștințe chiar și în afara zonei de interes. La urma urmei, când începi să cunoști lumea spirituală, sau mai bine zis lumea reală, îți dai  seama că puțină cunoaștere nu mai este suficientă pentru a-ți potoli setea, pentru că dorești să știi  din ce în ce mai mult,este ca atunci când îți plac cireșele …o dată ce ai cunoscut cât mai mult vrei să continui! În ciuda rutinei zilnice și a pierderilor de timp,  simt în ei un îndemn puternic să caute ceva, vor să afle și să învețe mai multe, am putea spune că le este atât de foame de cunoștință încât nu se simt sătui la prima și singura mușcătură. , așa cum li se întâmplă multor altora.

Prin urmare, există o diferenţă considerabilă între cine am putea defini ca „spiritual” și cine în schimb ca „non-spiritual”. Cei pe care îi putem numi spirituali sunt oameni ghidați de dorința de a descoperi și de a se evolua. În realitate, acești oameni sunt deja mult mai evoluați în multe aspecte față de cei obișnuiți, chiar și fără să-și dea seama,  și de aceea simt că vor să descopere în continuare, deoarece își urmează propriul instinct, și nu ceea ce impune curentul de gândire ,fluxul sau „ trebuie să faci pentru că toată lumea o face”. Spiritualii nu fac ceva pentru a fi la fel ca alții, așa că nu încetează să caute răspunsuri doar pentru că mulțimea nu caută răspunsuri.

„Nespiritualul” nu simte această nevoie puternică de cunoaștere.

Pagina 3 din 3

Uneori  pot fi curioși, pentru anumite perioade care nu durează mult, dar cunoștința pentru ei nu este necesară, deoarece este doar un hobby pe care il vor abandona și uita imediat după aceea. Adevăratul motiv este că nu sunt pregătiți să înțeleagă și să accepte că realitatea pe care au cunoscut-o întotdeauna drept adevărată ascunde mult mai multe ciudățenii și minciuni decât își imaginează, așa că se simt o respingere față de cunoașterea superioară. Ei nu vor să descopere adevărul, așa că acceptă voluntar să fie ademeniți de minciuni.  Uneori  pot fi curioși, pentru anumite perioade care nu durează mult, dar cunoștința pentru ei nu este necesară, deoarece este doar un hobby pe care il vor abandona și uita imediat după aceea. Adevăratul motiv este că nu sunt pregătiți să înțeleagă și să accepte că realitatea pe care au cunoscut-o întotdeauna drept adevărată ascunde mult mai multe ciudățenii și minciuni decât își imaginează, așa că se simt o respingere față de cunoașterea superioară. Ei nu vor să descopere adevărul, așa că acceptă voluntar să fie ademeniți de minciuni.

Dacă ești aici, este pentru că ești pregătit să cunoști.  Nu este  întâmplător că ai ajuns aici să citești aceste cuvinte.  Tu căutai adevărul. Înăuntrul tău ceva țipa, te împingea să cauți, ceva vroia să explodeze și să-ți spună: „E acolo, e acolo!”, dar  tu nu erai gata să-l asculți, îți era prea frică sau erai prea prins de rutina care te învăluia până în punctul de a amuți instinctul său. Apoi, brusc, fără să-ți dai seama, ai ajuns aici. Nimeni nu te-a obligat să citești aceste scrieri, dacă nu chiar propriul tău Instinct. Aș putea fi o persoană obișnuită, dar ceva te împinge să citești și să te hrănești în continuare din cuvintele mele, pentru că știi că nu sunt doar cuvinte. Sunt mărturii trăite în prima persoană care descriu o lume în care suntem  împreună. Nu îți voi spune că îți ofer Adevărul Absolut, mai degrabă voi insista să îți spun să testezi aceste cunoștințe personal ,citind, experimentând și verificând ceea ce urmează, pentru a confirma tu singur că este așa.

Există două tipuri de persoane în lume: cei care nu sunt pregătiți și cei care astăzi incep să se trezească , acel gust pe care îl căutau de mult. În timp ce citeai  aceste documente, este posibil să fi simțit ceva, de la mici frisoane pozitive care ți-au trecut prin corp, frisoane care te-au făcut să te simți  bine și care te-au emoționat,până la senzații mult mai puternice și mai complexe de descris,  spunând că aproape „nu le-ai mai simțit niciodată”. Acest lucru se întâmplă celor pe care îi numesc „spirituali”. Tu ești gata să începi, nu avea  nici o  îndoială. Oamenii nespirituali nu pot înțelege ce poate înțelege un spiritual. Nu este vorba despre inteligență, ci despre evoluție. Oamenii spirituali sunt așa de mult timp,chiar înainte de a se naște. Ei au o conștiință mai amplă  în interiorul lor, nu știu de ce, dar știu că toate acestea există și sunt reale, oricât ar nega alții. Există oameni spirituali care cunosc  foarte bine existența tuturor acestor lucruri, alții încep cu o viziune redusă, dar acest lucru nu este important: cu timpul și experiența, toți își vor perfecționa  cunoștințele.   Există o mare diferență între „spiritual” și nespiritual”.  Tu ești o ființă spirituală, o ființă mult mai puternică decât ai avea  idee, care vrea să se trezească cât mai curând posibil. Pentru ca acest lucru să fie posibil  trebuie să se înceapă de la o bază. În primul rând, trebuie  să înțelegi și să descoperi de ce nu iți amintesți cine ești. Tu ești un oaspete pe această planetă, ești diferit de Gaia’s Low …ești de pasaj.  Ai misiuni în acest timp, dar încerci mereu să le negi, deoarece îți este teamă să descoperi prea mult. Nu iți amintești dar ești  aici pentru un motiv.

În timpul acestei călătorii vei înțelege de ce nu iți amintești Cine Ești, de ce te găsești aici și dacă ai uitat totul a fost alegerea ta sau nu. Pentru moment nu pot decât să te asigur că nu ești aici din întâmplare. Continuă cu următoarele articole, deoarece vei găsi răspunsuri la întrebările tale.

Sfârșit pagina 3 din 3. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4635 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

Acest document este de proprietatea https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/. Toate drepturile sunt rezervate, este interzisa orice utilizare neautorizata, totala sau partiala a textului prezent in acest site, inclusa memorarea, reproductia, difuzarea sau distributia textului scris pe orice platforma tehnologica, suport sau retea telematica, fara autorizatia scrisa din partea Accademia di Coscienza Dimensionale, A.C.D. Nerespectarea acestor instructiuni va fi pedepsita pe cai legale.

3560 comentarii
  • FeBo Medaglia per aver completato lo Step 1 - 18:50 04/05/24

    Mi ricordo ancora la sera in cui sono incappata in quest articolo... Il primo che ho letto...era una sera in cui forse ero troppo incasinata nei miei pensieri, troppo presa dal risolvere le sotuazioni quotidiane, lavorative... Poi improvvisamente vedo il titolo di quest articolo e tutto sembra fermarsi, ho avuto tipo una sensazione di stallo in cui un qualcosa mi dicevaascia oerdere tutto

  • dany9821 - 08:03 01/05/24

    Esistono gli Spirituali e i Non Spirituali. (Coloro che oggi stanno ottenenendo informazioni e quindi un inizio di Risveglio..E colore che non sono pronti) Tutti noi siano qui per un motivo..

  • Pablo.B - 20:45 26/04/24

    Faccio parte della terza categoria di persona,mi ritengo un essere spirituale che ha tanta sete di sapere,credo che nell'Accademia troverò tutte le risposte perché la mia anima nn ricordi o abbia voluto chiudere i canali della conoscenza

  • Leonella - 21:08 24/04/24

    Sono felice di sentirmi nella terza categorie di persone. Mi sento diversa da quando ero piccola. Tutti mi definivano strana, particolare... E così è stato sempre nella mia vita, ero strana per tutti. Mi sono sentita spesso fuori luogo. Ho desiderato perfino di scoprire di essere nata in un'altra famiglia, tipo scambio di culle... Per me è sempre stata incomprensibile la differenza che sentivo tra me e i miei famigliari, così concreti, disinteressati a tutto quello che sentivo io e che piaceva a me. Nel mio lettino, avrò avuto 6 anni, sentivo una mano che mi accarezzava, ma non c'era nessuno, e non potevo certo parlare a qualcuno della mia famiglia di quanto mi accadeva, ero sonnambula e spesso mi sentivo sollevare e poi ricascavo pesantemente sul materasso. Ecco questa ero io da bambina. Ero gia destinata a entrare nella terza categorie di persone, nonostante la mente mi abbia ripetutamente portato via dalla strada del risveglio.

  • Robert - 04:18 23/04/24

    Grazie per questo articolo. Non solo non sono qui per caso ma ultimamente noto come, a seconda delle esperienze che sto vivendo, vengono a me informazioni che servono proprio in quel momento. Quando ero piu giovane ho odiato la mia sensibilità, sentendomi sempre emarginato e cercando un po di accettazione. Ora capisco che avrei dovuto ascoltare di piu il mio cuore piuttosto che la voce degli altri. Mentre leggevo l'articolo mi sono emzionato molto perché mai nessuno mi ha fatto sentire parte di qualcosa come queste righe scritte. Grazie

    • Leonella - 21:59 24/04/24

      Mi sentivo anch'io come te, e ho cercato disperatamente l'accettazione degli altri cercando di essere "normale", di fare una vita che la mia famiglia accettasse, che chi frequentavo accettasse... Se non facevo così mi sentivo tristemente sola, emarginata, abbandonata. Ci sono voluti anni di amore per me stessa per arrivare qui.

  • Claudia Valenti - 14:22 22/04/24

    Immensamente grata di essere qui , si lo credo anche io essere qui non è un caso, la voglia di conoscenza e molti altri fattori , mi hanno portata qui, per dare la possibilità alla mia anima di evolvere è crescere in armonia è pace, si ritrovare pace, nel mio spirito ed anima di luce . Grazie non mi fermerò mai di ringraziare voi è lˋuniverso.

  • spiritualgrowth - 10:24 22/04/24

    Questo articolo mi ha fatto provare la sensazione di farfalle allo stomaco in quanto mi ci sono rispecchiato molto nel terzo tipo di persona, ma mi ha fatto ricordare diverse brutte esperienze con le persone del primo tipo descritte nel documento, soprattutto nella prima fase della pubertà fino alla fine. Fin da bambino sono stato attratto dal paranormale e all’età di 10 anni mia sorella mi regalò un libro abbastanza ben fatto sull’occulto e sviluppo di facoltà psichiche (un libro che un bambino non dovrebbe leggere, infatti era esclusivamente per adulti e io non ne capì mai il significato fino in fondo) e da quel momento sono sempre stato più attratto dall’esoterismo, stregoneria e sviluppo spirituale. Dalla tenera età di 5 anni fino ai 16 anni fui considerato dalla maggior parte delle persone come un tipo strano, ma è il periodo tra i 12 anni e i 14 anni che fui etichettato come stupido, strano, boccalone e vari dispregiativi che non sto qua ad elencare e ciò solo perché mi piaceva e credevo (e credo e mi piace tutt’ora) al paranormale e allo sviluppo spirituale; mi sentii un reietto della società, soprattutto nei momenti in cui avevo a volte forti sensazioni che sarebbe successo qualcosa di brutto a qualche mio conoscente e quando glielo dicevo e poi si verificava mi davano dello iettatore oppure quando percepivo che una determinata persona all’apparenza bonaria in realtà fosse doppiogiochista e sleale (a volte anche pericolosa) mi fu detto che mi facevo film mentali e fossi pessimista (peggio se poi detto da un padre seppur in rarissimi casi) seppur poi si dimostrò che ebbi ragione. Ora non mi sento più un reietto, anzi, confronto a quelle persone che mi hanno deriso e isolato mi sento un essere speciale. Grazie per questo articolo che mi ha fatto scoprire che non sono l’unico ad essere come il terzo tipo di persona descritta in questo documento.

  • SpiritualGrowth - 12:17 21/04/24

    Questo articolo mi ha fatto provare la sensazione di farfalle allo stomaco in quanto mi ci sono rispecchiato molto nel terzo tipo di persona, ma mi ha fatto ricordare diverse brutte esperienze con le persone del primo tipo descritte nel documento, soprattutto nella prima fase della pubertà fino alla fine. Fin da bambino sono stato attratto dal paranormale e all’età di 10 anni mia sorella mi regalò un libro abbastanza ben fatto sull’occulto e sviluppo di facoltà psichiche (un libro che un bambino non dovrebbe leggere, infatti era esclusivamente per adulti e io non ne capì mai il significato fino in fondo) e da quel momento sono sempre stato più attratto dall’esoterismo, stregoneria e sviluppo spirituale. Dalla tenera età di 5 anni fino ai 16 anni fui considerato dalla maggior parte delle persone come un tipo strano, ma è il periodo tra i 12 anni e i 14 anni che fui etichettato come stupido, strano, boccalone e vari dispregiativi che non sto qua ad elencare e ciò solo perché mi piaceva e credevo (e credo e mi piace tutt’ora) al paranormale e allo sviluppo spirituale; mi sentii un reietto della società, soprattutto nei momenti in cui avevo a volte forti sensazioni che sarebbe successo qualcosa di brutto a qualche mio conoscente e quando glielo dicevo e poi si verificava mi davano dello iettatore oppure quando percepivo che una determinata persona all’apparenza bonaria in realtà fosse doppiogiochista e sleale (a volte anche pericolosa) mi fu detto che mi facevo film mentali e fossi pessimista (peggio se poi detto da un padre seppur in rarissimi casi) seppur poi si dimostrò che ebbi ragione. Ora non mi sento più un reietto, anzi, confronto a quelle persone che mi hanno deriso e isolato mi sento un essere speciale. Grazie per questo articolo che mi ha fatto scoprire che non sono l’unico ad essere come il terzo tipo di persona descritta in questo documento.

  • fidel - 01:46 18/04/24

    L'articolo è senza dubbio lucido, preciso, chiaro. Non siamo tutti uguali. ovvero siamo nati con dei livelli di sensibilità verso certi argomenti estremamente diversificati. Assolutamente questo non significa che chi non ha questo tipo di sensibilità sia peggiore, ma forse sta mancando uno dei principali obiettivi da raggiungere in questo percorso ad ostacoli che è questa vita. Conoscere se stessi. E tale percorso non è per niente agevolato, la vita di tutti giorni con le sue regole, tante regole e necessità, bisogni, difficoltà di ogni tipo, ci leva tempo e concentrazione. questo sono quelle che potremmo definire le armi del grande ostacolatore. Ma quella vocina a volte flebile dentro di noi, c'è sempre e ripete sempre la stessa cosa . Ricordati perchè sei qui.

  • Tommy - 00:00 18/04/24

    articolo affascinante e che mi fa capire he sicuramente non sono qui per caso, ma per un motivo. Proseguo per affacciarmi e entrare dentro sempre di più in questo mondo spirituale e reale.

  • shirel - 12:45 17/04/24

    Ho letto l'articolo mentre ascoltavo contemporaneamente l'audio ed ho sentito fortemente dentro di me la Gioia di trovarmi qui in A.C.D.! In quest'ultimi tre anni ho avuto questa continua sete di conoscenza ed in silenzio, ho cercato senza sosta risposte alle mie esperienze spirituali. Fregandomene del sistema, sono andata controcorrente alla ricerca della Verità che vibra dentro il mio cuore. Senza dubbio, adesso sono pronta a mettermi alla prova, impegnandomi costantemente, con coraggio e determinazione! Voglio ricordare e finalmente dopo varie ricerche, so con certezza che non sono qui per caso.... Grazie A.C.D. per l'emozione ed il coraggio che donate!

  • anna18 - 21:07 16/04/24

    Questo articolo ha descritto perfettamente quello che succede sempre ormai, in particolare le persone che appunto vogliono conoscere sempre più e altre che pensano già di essere arrivate alla verità. Io posso dire di avere sempre con me una curiosità verso ciò che non conosco e che a volte mi spaventa anche, molte volte mi è capitato di venire a conoscenza di un qualcosa che mi faceva provare una certa ansia, però allo stesso tempo sentivo dentro di me una curiosità che cresceva sempre di più; mi sono sempre definita una persona curiosa e sto vedendo che questo sta solo aumentando. Ovviamente mi capita molte volte di parlare con persone che non si dimostrano aperte alle opinioni altri solo perché sono convinti di ciò che pensano, anche se alcune volte sono del tutto sbagliate e quando mi trovo difronte a persone così evito anche di esprimere ciò che penso perché so che verrei criticata, contraddetta e forse anche giudicata, però questo mi fa capire sempre di più che ci sono persone che hanno una mentalità troppo chiusa, io al contrario sono felice di poter dire di avere una mentalità più aperta e cercherò di mantenere sempre la mia curiosità, perché so che è anche questa che mi aiuta

  • cl@ - 15:37 16/04/24

    Le tre tipologie di persone descritte sono state ben evidenti da sempre nella mia vita, a lavoro, in famiglia, negli amici/conoscenti e addirittura partner, io stessa ammetto di essere passata più o meno per tutte le "categorie". La differenza è che prima non riuscivo a a capire cosa mi rendesse "diversa". La spiritualità in me è merito della mia famiglia , più la mamma, fondamentalmente di buoni cristiani gran lavoratori. Poi ad un certo punto la mia spiritualità credo si sia presa una pausa per poi avermi portato dove sono ora, piano, piano. Il mio scopo è acquisire sempre più la consapevolezza di me stessa, così da mettermi in contatto con quello che sono. Non interferendo più e iniziando il mio risveglio. Il finale dell'articolo mozzafiato per la prima volta nella mia vita mi sono chiesta: "chi sono io?". Personalmente non so se rendo l'idea ma ho le farfalle al basso ventre. Chissà per quale motivo avrò scelto di non ricordare.

  • gianni67 - 07:22 16/04/24

    Ho riascoltato questo audio e lo trovo ancora più mio e espressivo del mio sentire quando riprendo il cammino su ACD. Mi perdo e poi ritorno verso questa fontana che sento abbia acqua nuova per la mia sete di spiritualità.

  • blue92 - 16:32 15/04/24

    Bellissima questo articolo, mi fa sentire compreso finalmente e non più solo. Da quand’ero piccolo ero molto affine con il tema della spiritualità però ero diffidente su quello che dicevano del prete e della chiesa, questo non vuol dire che non credo in Dio, anzi, ma credo anche che c’è un ritorno alla vita in un corpo diverso. Il non poter parlare liberamente con qualsiasi persona perché chiunque crede a solo quello che l’uomo ha diffuso e occultato su molte verità. Io lo so che non sono qui per caso e questo mi ha dato un vero scopo nella vita. Grazie infinite