arrow-up-circle
Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 20

Dumnezeu – Există Dumnezeu? (partea 1)

Pagina 1 din 4

Înainte de a continua acest parcurs cred că este important să dedicăm câteva minute asupra conceptului de Dumnezeu. Înainte să încep să îți explic definiția mea despre ceea ce este Dumnezeu, te rog să lași deoparte tot ce știai  sau credeai  că știi despre El, chiar pentru un singur minut, cel puțin pentru a înțelege la ce mă refer atunci când menționez cuvântul Dumnezeu. Nu contează care este religia ta, crezul sau cultura ta; toți am fost îndoctrinați din copilărie să asociem termenul de  „Dumnezeu” unui sens care nu îi aparține cu adevărat. Prin acest program care ne-a fost introdus, nu ne mai putem gândi la termenul „Dumnezeu” fără  a nu-l asocia cu credințele pe care ne-au obligat să studiem, așa că nu avem libertate de gândire sau experiență personală. Suntem constrânși, din punct de vedere mintal, să asociem lui  Dumnezeu o credință care nu ne aparține. A fi credincioși unui dumnezeu pedepsitor, unui dumnezeu care se îmbogățește călcând pe capul oamenilor, unui dumnezeu ce ne spune că trebuie să omorâm pe alții, aceasta nu este natura noastră. De fapt, noi suntem mult mai aproape de Dumnezeu decât vor să ne facă să credem, doar că nu știm cum să comunicăm cu El, de aceea nu putem să ÎL simțim.

Lasă deoparte ceea ce ai studiat toată viața despre termenul Dumnezeu și ascultă ceea ce iese la suprafața în interiorul tău atunci când te gândești la El. Dacă te concentrezi să te gândești la semnificațiile ce ai asociat toată viața cuvântului Dumnezeu, multe sentimente contradictorii- câteodată negative-vor ieși la suprafață, aproape să te facă să te gândești că nu crezi în Dumnezeu și, dacă acesta într-adevăr ar exista, ar fi cu siguranță o entitate rea, pedepsitor și egoist. Acesta nu este Dumnezeu, aceasta este Biserica. Dumnezeu este foarte departe de definiția ce ne-au obligat să credem în toți acești ani. Deci,nu te concentra pe semnificatul teoretic ce te-au învățat despre Dumnezeu; concentrează-te pe ceea ce simți când te gândești la El. Singura modalitate de a dezasocia,pentru o secundă, acel semnificat negativ care l-au bătut precum un cui in mințile noastre în ceea ce privește cuvântul Dumnezeu,  este,să ne oprim pentru un moment să folosim acest termen și să înțelegem ce este intr-adevăr. Multe persoane spirituale, pentru o anumită perioadă a parcursului lor, au simțit în interior să nu mai menționeze acel termen  cu scopul ca acesta să fie curățat și reprogramat cu sentimente mult mai pozitive. Așa fel încât, mulți spirituali aleg să ÎL numească Univers, Energie Universală, Forța ,sau Prana,pentru a uita acele sentimente negative care experiențele vieții sau studiile religiose au associat acestui termen.  Deci, vorbim de ceea ce este, acea prezență  pozitivă, fără a menționa acel termen ce a fost murdărit de aceeași religioși.

El există? Plecăm de la elementul fundamental, Universul există și nu este o femeie sau un bărbat, nu este un batrân cu barbă care ne judecă și ne condamnă, el este Universul; nu este de gen masculin sau feminin pentru că El este Totul.  Universul are un corp și o minte,deci,are un aspect material și o Conștiință foarte mare. Corpul fizic al Universului,aproximativ, îl cunoaștem deja: acesta este tot ceea ce ne înconjoară,toate planetele, galaxiile; planeta în care trăim face parte din El, noi înșine facem parte din Univers,pentru că îl alcătuim,  îl formăm și facem parte din El. Universul, în afară de a avea un corp fizic,  deține și o Conștiință,  imensă și superioară, deosebit de puternică și pozitivă.  Încearcă se te gândești la vibrația cea mai pură și pozitivă ce există în Univers, la cea mai iubitoare prezență, cea mai îndrăgostită de viață și protectoare către ea însăși: aceasta este Conștiința Universului. Prana ce respirăm și ne permite să trăim, este energia Universului, energia cea mai luminoasă și pură care ne permite să ne apropiem să înțelegem ce este acea Conștiință Universală care de milioane de ani se face auzită de noi. În decursul ultimelor milenii, religia are putere asupra persoanelor , comandandu-ne să credem intr-o versiune de ceea ce este Dumnezeu, versiune  mult mai diversă de aceea ce ne-au învățat adevăratele Divinități, inclusiv Isus. Religioșii nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu, deci, îl umanizează, atribuind lui Dumnezeu sentimentele și asemănările umane, ceea ce nu are. Deci,ne-au făcu să credem că Dumnezeu ar fi un uman, puțin mai crescut ,care ne privește din cer,ne spionează toată ziua, dar nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne judeca. Dacă greșim, el este acolo gata să ne pedepsească; dacă avem o zi frumoasă, el este acolo pentru a ne judeca, pentru a ne face să ne simțim vinovați pentru că am fost fericiți în timp ce în lume există oameni suferinzi. Dumnezeu nu este toate aceste lucruri, nici măcar nu seamănă de la distanță cu o persoană umană și nici nu se hrănește cu sentimente la fel de joase ca ale noastre. Deci, dacă atribui termenului  Dumnezeu toate aceste definiții greșite, este normal să ajungi să crezi, „Dumnezeu nu există, este doar o invenție umană „, pentru că, de fapt ai dreptate: dumnezeul umanizat nu există, aceea este doar o  invenție pentru a menține  supuși pe cei slabi la minte în numele „credinței”. Ceea ce există cu adevărat este Universul, care are un corp fizic ,o Conștiință și este conștient de existența noastră.

Pagina 2 din 4

Universul există și, cu privire la acest lucru, nu  există nici o îndoială ,dar ceea ce de milenii cei mai mari Maeștri psihici încearcă să explice oamenilor, este că Universul are o Conștiință și aceasta este conștientă de existenţa noastră. Apoi, omul fără experiență încearcă să teoretizeze acest termen și să-i aplice toate  obsesiile sale mintale. Dar cine are experiență, experiență personală reală cu această Prezență, știe că este foarte diferit de orice structură și idee umană ce s-ar putea avea. Noi trăim în Univers, suntem parte din el, îl compunem și totuși, chiar dacă nu suntem singurii sau cele mai importante componente, suntem la fel de esențiali ca orice altă planetă și ființă din interiorul lui. Noi, în ochii Universului, suntem foarte importanți; nici cei mai importanți, dar  nici cei cu mai puțină importanță. Universul seamănă puțin cu corpul nostru fizic: suntem compuși din miliarde de celule și fiecare este foarte importantă pentru noi, deoarece acestea ne  compun; dacă ele nu ar exista, noi nu am fi în viață. Celulele noastre alcătuiesc organele și părțile corpului nostru, toate fiind foarte importante pentru noi. Nu există o parte mai importantă sau una mai puțin importantă a corpului nostru,pentru că toate, în ochii noștri, sunt esențiale: este clar că ai putea trăi fără un  rinichi, dar dacă  în acest moment rinichii tăi funcționează perfect ,de ce ai decide să elimini unul? Ar fi de neconceput, pentru că, deși teoretic știm că se poate trăi fără un  rinichi, nu putem să extirpăm unul  pentru a afla dacă se trăiește bine sau nu. Deci,știm că ,dacă rinichiul s-ar îmbolnăvi și o să fim  obligați să-l extirpăm, am putea trăi fără el; dar fără un rinichi ar fi cu adevărat același lucru ca atunci când îi avem pe amândoi?  Evident că nu,iată de ce nu vom renunța niciodată la o parte a corpului nostru, doar dacă nu va fi cu adevărat necesar să ne salvăm viața. În cazul în care ar trebui să decidem să eliminăm o parte bolnavă a corpului, pentru a ne salva viața, atunci vom decide să eliminăm acea zonă a corpului; dar dacă nu este bolnavă și funcționează perfect, de ce oare ar trebui să renunțăm la acel organ? Răspunsul este același pentru care  Universul nu a renunțat niciodată la planeta Pământ și prin urmare la pământeni ,pentru că noi oamenii suntem la fel de esențiali pentru corpul său ca și rinichii, picioarele, mâinile, orice parte a corpului este pentru noi. Dacă viața Pământului s-ar sfârși, Universul ar supraviețui oricum, dar nu ar fi același lucru, la fel cum  noi am putea supraviețui fără o mână sau fără splină, dar nu ar fi același lucru. În consecință, Universului îi pasă foarte mult de planeta Pământ și de Noi, pentru interesul său personal, pentru că, deși poate supraviețui foarte bine chiar și fără noi, El preferă că trăim și ne simțim bine. Pe de altă parte, Pământul nu ar fi același fără noi, deoarece o parte esențială a existenței sale ar lipsi. Nu suntem doar furnici care umblăm pe solul Pământului, suntem Conștiințe care se  evoluează și în același timp fac să se evolueze și Conștiința Pământului.  Suntem mult mai importanți decât vor să ne facă să credem, decât alții ,cei care  încearcă să ne controleze și să ne facă să ne simțim inferiori.

Acest lucru nu trebuie interpretat ca un gând egoist, ca și cum Universul s-ar interesa de noi „Doar pentru că facem parte din el”; ar fi mult mai egoist să gândim că ​​întregul Univers s-ar gândi doar și numai la noi, fără să îi pese de toate celelalte ființe. El este interesat de toți, nu doar de noi, dar nici nu ne exclude din mintea sa.Când o parte din corp te doare, de exemplu un organ important, nu te enervezi cu el și nu îl învinovățești pentru durerea pe care o simți, dar îți faci griji pentru el, încerci să-ți îmbunătățești stilul de viață și obiceiurile (de exemplu, alimentația) pentru a ajuta acel organ, pentru a-și recupera și îmbunătăți sănătatea. Așadar, nu învinuesști corpul că te-a făcut să suferi,nu îl pedepsești și nici nu îl judeci, faci totul pentru a-l face  să se simtă mai bine, îngrijorându-te  de acea durere care a fost un avertisment,  ce ar putea fi începutul unei probleme mai grave. Deci, nu te enervezi cu organul, ci te concentrezi asupra lui pentru a-ți îmbunătăți stilul de viață, astfel încât sănătatea lui să se restabilească. Cu siguranță organul nu se simte jignit dacă faci toate acestea pentru tine, pentru a nu mai simți acea durere, pentru că organului nu îi pasă pentru care motiv o faci, îi pasă să fie bine și să nu se îmbolnăvească. Pe scurt, asta face Universul față de noi. Nu ne  pedepsește sau ne judecă atunci când ne simțim rău sau greșim, ci mai degrabă încearcă să ne ajute să rezolvăm acea problemă pentru a ne face să ne simțim bine. Dar aceasta este doar o descriere foarte scurtă a ceea ce Universul face cu adevărat pentru noi, pentru că El este mult mai mult de atât. El este acea prezență pozitivă ,care, uneori, în viața noastră, am simțit-o ,dar,probabil nu avem recunoscut-o ca atare, deoarece termenul „Dumnezeu” ne-a fost explicat diferit de ceea ce este într-adevăr. Așadar ,am avut o idee despre Dumnezeu care nu există, pentru a omite prezența care într-adevăr există ,și care uneori am simțit-o.

Pagina 3 din 4

Au existat momente foarte dureroase în viața ta când l-ai „chemat în ajutor”și „l-ai rugat”,cu un mod uman și religios, și totuși ai simțit că exista ceva care se apropia cu adevărat de tine pentru a  „primi rugăciunile tale”. Alteori totuși, nu s-a întâmplat, și în aceste ocazii ai preferat să crezi că Dumnezeu nu ar exista sau că nu ar fi bun, în loc să înțelegi că  eroarea a fost a ta, sau mai degrabă felul tău de a comunica cu El, deoarece nu ți-a fost explicat niciodată modul corect.  Religia nu ne învață comunicarea cu Dumnezeu și nu există nici o cale de a ne învăța, pentru că nu este în interesul lor: religia a fost manipulată astfel încât să credem că fără un intermediar (preotul, în cazul religiei catolice,ortodoxe) nu putem ajunge la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, religia ne obligă să credem că nu suntem nimeni pentru a comunica cu Dumnezeu, că singura modalitate de a ajunge la El este să cerem permisiunea prin intermediul bisericii orașului nostru – căreia îi dăm banii noștri – iar aceasta ne va „deschide ” harurilor sale. Deci,ne face să credem că, dacă nu mergem la biserică, nu putem comunica cu Dumnezeu din casa noastră, dacă nu suntem botezați de preot, nici nu vom fi luați în considerare de Dumnezeu, și multe alte minciuni  ce adevăratului Dumnezeu nu îi pasă deloc. Aceste idei ne-au fost impuse de indivizi care au profitat de slăbiciunile noastre pentru a se îmbogăți pe urma noastră: nu este  Dumnezeu cel care vrea acest lucru!

Adevăratul Dumnezeu, cel care nu ne-a fost explicat niciodată în cărțile de la școală, sau în cărțile religioase, este acea prezență, care este prezentă în mod natural în noi și în jurul nostru. Îl compunem și în același timp el ne compune. Dar este clar că fraza „Dumnezeu este în noi, pentru a-l găsi trebuie să-l  căutăm în interiorul nostru ”,ne lasă  cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce nu este un lucru bun. Deci,adevărata modalitate de a-l găsi și a putea comunica cu El ,nu este rugăciunea, nici vorbirea,deoarece Universul nu înțelege cuvântul uman. Metoda de comunicare cu Dumnezeu este utilizarea unor tehnici precise, cum ar fi, în primul rând, Meditația care stă la baza limbajului universal; după aceea putem vorbi despre cum să învățăm, pas cu pas, restul „limbajului” universal pentru a putea comunica cu El. Dacă ar fi fost ușor de explicat ceea ce este Dumnezeu în două pagini, nu ar fi fost necesar să scriu o carte întreagă, în care am  povestit toate experiențele mele care mi-au permis să înțeleg în primul rând depre existența Sa,despre puterea Sa,și cât de iubitor este cu adevărat față de noi,  dacă doar am decide să-l rechemăm. De fapt, Dumnezeu este la fel ca  Prana sau, mai bine zis, Prana face parte din Dumnezeu: există dintotdeauna, dar până când nu te hotărăști să meditezi pe respirația pranică, aceasta nu se apropie de tine și nici nu te umple. Așa cum prana trebuie chemată prin practică,și Dumnezeu trebuie chemat, astfel încât,să poată să facă parte din viața ta și să te poată ajuta să faci față momentelor dificile, şi nu doar atât; pentru că El ne poate ajuta nu numai în momentul în care ne este frică și ne găsim în dificultate,ci și în momentele fericite, pentru a ne ajuta să facem aceste momente mult mai bune și de lungă durată. De aceea Dumnezeu nu este un om care  ne judecă sau ne pedepsește; acelea sunt ideile ce ne-am făcut despre El.

El este ceva mult mai mult mare și mai inteligent ,care mintea umană nu este capabilă să înțeleagă cu logica, deoarece Universul și viața nu urmează logica umană, cu atât mai puțin a celor care nu au cunoștințe și experiență  în domeniu. Universul își urmează instinctul, creează și dă viață la ceea ce vrea,și numai după aceea, noi oamenii căutăm să explicăm aceste evenimente cu raționalitatea; dar trebuie să fie clar că nu se  întâmplă niciodată invers! Ar trebui să înțelegem cum Dumnezeu nu urmează ideile noastre, ci propriile sale alegeri instinctive și pozitive, pe care putem încerca să le înțelegem prin experiență și comunicare directă cu El. În absența unei comunicări directe, nu am face altceva decât să inventăm alte teorii, la nesfârșit, fără a ajunge vreodată la adevăr. El este cel mai pozitiv lucru ce poate exista în acest univers, fiind El Însuși Conștiința acestui Univers. El ne cunoaște de multă vreme, pentru că această viață pentru mulți dintre noi nu este prima. Deşi nu ne amintim cine suntem și nu știm de ce suntem aici, El ne cunoaște și ne recunoaște de fiecare dată, pentru că este o Conștiință extrem de inteligentă și evoluată. Nu contează dacă vrei să-l numeşti Univers, Energie Cosmică, Forță sau orice termen preferi să foloseşti pentru a evita cuvântul Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este să te conectezi la El și să înțelegi cât este de important să știi Adevărul despre el, care a fost murdărit și complet dat peste cap astfel încât să ne țină cat mai departe de Trezire. Cunoașterea lui Dumnezeu ne permite să ne trezim și să ieșim din această iluzie imensă care ne sufocă. Universul nu este rutină, nu este haos și nu este suferință zilnică. Universul este cea mai pozitivă existență, cea mai înaltă vibrație, cea mai iubitoare prezență,și, dacă îi dai voie să intre în viața ta, îți va permite să înțelegi că El este ceea ce ai căutat dintotdeauna.

Pagina 4 din 4

Acest lucru se datorează faptului că ceea ce ai căutat întotdeauna este acea prezență pozitivă din viața ta, care te umple de putere când te simți slab; care te face să te simți bine chiar și atunci când te confrunți cu încercări mai grele și necunoscute. Ceea ce cauți este acea existență care te face să înțelegi cine ești, de ce ești aici și ce trebuie să faci pentru a te simți cu adevărat util, mulțumit, împlinit. Dacă îi permiți să fie acolo pentru tine, reușește să te facă să te simți important pentru această lume, chiar și atunci când toți cei din jurul tău încearcă te facă să te simți o povară. El știe cine ești, așa că te poate ajuta să-ți amintești adevărul despre tine. Poate ai refuzat să-i dai un nume,din cauza asocierilor negative la care ai fost obișnuit ,și este în regulă pentru că nu contează cum îl numești, ceea ce contează este că îl găsești. Bunătatea Lui este caracterizată de prezența Sa, pentru că atunci când îi vei cunoaște  adevărata identitate îți dai seama că nu este niciodată însoțită de alte sentimente și acțiuni negative, precum pedepsirea sau judecarea, pentru că El nu este ce definesc bigoții. Universul nu dorește altceva decât să trăiască și să se extindă și, pentru a face acest lucru, dă viață și continuă să o protejeze pe cea existentă. Dar dacă Universul este atât de ocupat să protejeze viață, înseamnă că ceva încearcă în mod constant să o  împiedice, iar acesta este Întunericul. Desigur nu vorbim despre „diavolul”, care nu este altceva decât o reprezentare a unui demon, dar nu al  adevăratului întuneric, care este, de asemenea, foarte diferit de ceea ce suntem învățați de religie.

Ceea ce produce răul, ce cauzează durere sau face în mod să ni se întâmple cât mai multe evenimente care ne fac să suferim, nu este cu siguranță Dumnezeu: este Întunericul, o prezență complet diferită și separată de ceea ce este Dumnezeu. Ideea cea mai greșită pe care oamenii o pot avea,este aceea de a-l asemăna pe Dumnezeu cu Întunericul, ca și cum ar fi două părți ale aceleași medalii, dar nu există o teorie mai departe de adevăr. Dumnezeu este o prezență, Întunericul este o altă prezență. Când suferi, când te simți abandonat, nu este Dumnezeu care te pedepsește:este Întunericul cel care te lovește. A da vina pe Dumnezeu pentru suferințele noastre este greșit pentru că nu este  El  cel care ni le trimite: este Întunericul, singurul vinovat al experiențelor noastre urâte și a momentelor triste. Dumnezeu luptă împotriva Întunericul, pentru a -l îndepărta de noi, dar nu este atât de ușor pe cât ni se pare: de fapt, Întunericul ne lovește de atât de multe ori în timpul vieții noastre, aceasta fiind proba că se petrece un război psihic mai mare decât ne imaginăm. Pentru a înrăutăți lucrurile, noi, oamenii, continuăm să fim împotriva lui Dumnezeu, chiar învinuindu-l pentru suferințele noastre, de parcă El nu ar avea deja destule dificultăți ce trebuie să  înfrunte în timpul bătăliei sale împotriva întunericului. Dar și aceste credințe ale noastre , care ne fac să credem că Dumnezeu nu are nimic de făcut toată ziua decât să ne observe din cer și să judece fiecare acțiune sau cuvânt spus, provin din îndoctrinarea religioasă. Într-un fel sau altul ne-au făcut să credem că Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să ne pedepsească ,să ne observe și să ne judece tot timpul. Adevărul despre Dumnezeu este foarte departe de orice religie: nu există niciuna care să fi spus adevărul absolut despre El și acest lucru nu este o coincidență! Religiile au fost hotărâte de oameni care au aprofitat de credința oamenilor pentru a-i supune ; dacă citim istoria cu ochi atenți ne dăm seama câți oameni, de multe secole în urmă, au dezvăluit cât de mult religiile erau deja corupte și studiate intenționat pentru a ne ține legați. Dumnezeu nu este interesat de bani,însă unii oameni sunt orbiți de aceștia,până la punctul de a decide să țină cât mai departe oamenii de adevăr și de evoluare. Puterea asupra minților umane este ceva foarte întunecat, pe care,cu naivitate, am subestimat-o toată viața, ignorând astfel gratiile necunoștinței. Cu alte cuvinte, am preferat să credem în versiunea religioasă despre Dumnezeu în loc să ne ascultăm  adevăratul instinct care ne-ar permis să cunoaștem adevărul, sau mai rău, am crezut că Dumnezeu nu ar exista din cauza modului în care religia ni l-a descris. Acum avem ocazia să ne ascultăm instinctul, Meditând, și  să simțim adevărata prezență a lui Dumnezeu, indiferent de ce fel de termen vrem să folosim pentru a-l identifica. Dacă termenul Dumnezeu încă te face să te gândești la dumnezeul umanizat, atunci numește-l  Univers sau cum dorești: dar ascultă-ți chakra inimii și conectează-te cu El, prin Meditație, pentru că numai așa vei putea să descoperi adevărul despre El.

Aceasta este doar o scurtă introducere, care nu este suficientă pentru a explica ce este cu adevărat Dumnezeu, dar  te ajută să înțelegi că lumea lui este mult mai mare decât credeai înainte. Din acest motiv ne vom ocupa din nou și periodic de acest subiect, nu numai în domeniul teoretic, ci și prin tehnici ghidate care iți vor permite, dacă dorești, să practici conectarea cu Dumnezeu astfel încât să-l  poți simți și să simțiți în prima persoană prezența sa. Acest percurs, care te învăț în această Academie nu este orientat pe Dumnezeu, deci, chiar dacă vei  decide să nu vrei să știi nimic despre El  nu va fi o problemă: poți oricum continua percursul în ACD omițând argumentul atâta timp cât vei  dori. Dacă, pe de altă parte, dorești să cunoști în profunzime acest subiect, prin practicarea tehnicilor pentru a putea descoperi în prima persoană existența Sa,setea de cunoaștere îți va fi satisfăcută. Desigur, dacă nu vrei  să aștepți și te grăbești să cunoști cât mai mult,poți găsi din belșug răspunsuri în cartea Există Dumnezeu? Da și știe cine ești, dar tu nu știi cine este El.

Acum că ai aflat – deși pe scurt – definiția mea despre Dumnezeu, putem trece la subiectele principale ale acestui 1 Step, deoarece fiecare dintre aceste subiecte sunt extrem de conectate la celelalte,  atât de mult încât se dezvoltă reciproc. În următoarele articole vom studia în profunzime Chakrele, Gândul și Meditația, pentru a descoperi apoi noi subiecte despre care nu am vorbit încă, care te vor ajuta să ai răspuns la cele mai multe întrebări pe care le ai. Citește mai departe și nu uita să lași un comentariu mai jos pentru a ne informa dacă ai apreciat.

Sfârșit pagina 4 din 4. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4436 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

1990 comentarii
  • Dilmin
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    16:50 17/01/26

    Una lezione bellissima! Fa sempre piacere rileggerlo. Prima di conoscere l'accademia ho avuto tanti dubbi riguardo dio ma con tempo, meditando, mi sto avvicinado sempre di piu alle vibrazioni positivi del universo.

  • marya
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    15:43 16/01/26

    sapere che esiste un Dio e che non sia umano come ci hanno fatto credere nelle varie religioni, mi fa sentire sollevata. Sapere che noi (terra) siamo parte di un corpo, mi fa sentire felice e triste, felice perchè come spiegato nell'articolo, l'universo non rinuncia a un organo sano e triste perchè su di noi agisce l'oscurità. Ho sempre dato colpa a Dio per tutte le cose difficili che mi sono successe in tutta la vita, solo ora mi rendo conto che esistono due entità ben distinte e che agiscono in maniera differente. Arrivata a questo punto vorrei sapere come proteggermi dalle cattiverie dell'oscurità. Continuerò sicuramente a praticare meditazione e a circondarmi di prana positivo. Grazie mille per questo articolo, mi ha davvero aperto gli occhi su una situazione un po' delicata per me.

  • Antonio🪷
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    21:40 15/01/26

    Personalmente da diversi anni non credo nella concezione di Dio alla quale sono stato educato, la cosa che mi faceva soprattutto storcere il naso e che molte delle cose che ci sono state proposte sono state modificate e censurate dall’istituzione della chiesa per manipolare le persone, lo insegna anche la storia d’altronde. In seguito ho iniziato a “creare” la mia concezione di Dio, ovvero un essenza nell’universo che ama incondizionatamente, senza che ci sia nulla in cambio, pace, serenità ed equilibrio. Concezione forse utopica per il momento nel mondo in cui viviamo. Trovo davvero interessante la delucidazione data dalla Maestra Angel riguardo l’importanza che abbiamo noi come esistenza nell’universo. Esso tiene al nostro pianeta e a noi, potrebbe vivere tranquillamente se non ci fossimo più, ma non sarebbe la stessa cosa. L’universo non comprende la parola umana però si continua a “pregare” e cercare di comunicare in modo sbagliato. “L’universo dà vita e tende a proteggere quella esistente”; trovo una dolcezza infinita in questa frase è un’intensa rassicurazione, la chiave di tutto è avere consapevolezza delle cose, fino ora ho vissuto in un contesto di ignoranza. Continuerò a meditare per scoprire la verità. 🪷

  • lunä
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    07:48 15/01/26

    Il primo passo per avvicinarci alla comprensione di Dio è uscire dalla logica antropocentrica che pone noi esseri umani al centro del mondo e fa sì che attribuiamo a Dio sembianze umane, molto lontane dalla sua vera Essenza. Comunicare con Dio non significa intessere lunghi dialoghi (più simili a monologhi interiori); Dio è una Presenza intangibile, qui descritto come “Universo” che si compone anche di Prana. 🪴Nel mio piccolo, sento che Dio è un abbraccio amorevole, una presenza sottile capace di avvolgermi, attraversarmi e donarmi la sensazione di essere un Uno insieme a lui. Tuttavia, sintonizzarmi sulle sue frequenze non è semplice ma quando ciò accade mi calmo, il mio animo si riempie di una Fiducia assimilabile a una Fede Incrollabile. 🌱Sebbene mi sia un allontanata dalla Religione, penso che ci siano dei passi nella Bibbia capaci di descrivere quel Soffio d’Eterno che è Dio, capaci di evidenziare la sete di Dio che accomuna noi esseri umani. Termino la mia riflessione con un versetto che personalmente amo moltissimo: “[…] e la pace di Dio, che sovrasta ogni preoccupazione umana, custodirà i vostri cuori e i vostri pensieri” [Fil].

  • giuls
    Medaglia per aver completato lo Step 1
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    02:15 15/01/26

    Io, come molti di noi Sono purtroppo Stata condizionata dalla religione in maniera negativa. Ricordo infatti questo episodio in cui, una volta finito il catechismo (perche fatta la comunione e la cresima) decisi di non andare piu a messa la domenica perche, praticando pallavolo avevo le partite la domenica mattina, e dopo qualche settimana che la mia ex catechista non mi vedeva piu a messa, smise per fino di salutarmi per strada. Iniziai a capire, grazie a quell'avvenimento, che le persone che si proclamavano religiose in realta non ci avevano capito assolutamente nulla se erano convinte che per "voler bene" a dio dovessi andare a messa. Poi crescendo ho iniziato sempre di piu a ragionare sull'assurdita delle storie che ci venivano raccontate sul suo conto, per cui ho iniziato ad allontanarmi da lui e dalla religione, convinta che non esistesse e che fosse tutta un'invenzione umana. Poi leggere questo articolo, aggiunto alla pratica costante, mi ha fatto riconsiderare la questione. Ammetto che dopo averlo letto la prima volta, ero ancora un po scettica e facevo tanta fatica a chiamarlo Dio, cosi preferivo (e forse preferisco ancora) chiamarlo universo. Rileggere questo articolo per la seconda volta mi ha aiutato invece a capire ed accettare il fatto che Dio esiste (perche ho avuto prove della sua vicinanza durante il mio percorso in accademia) e mi ha anzi invogliato a comprare il libro che Angel gli ha dedicato. Purtroppo L'oscurita e' molto presente nelle nostre giornate e richiamare l'attenzione di Dio credo sia molto importante, cosi che magari con il nostro impegno ed il suo aiuto, riusciremo un giorno a cacciarla per sempre.

  • spiritualgrowth
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    22:28 14/01/26

    Ho letto questo articolo con interesse perché fin da bambino non mi sono mai riconosciuto nel Dio delle religioni, soprattutto nel cristianesimo. Ho sempre sentito Dio come un’energia positiva e universale, non come viene descritto dalla Chiesa, che a mio avviso sbaglia sempre nel modo in cui parla del divino e della spiritualità. Per questo mi sono anche sbattezzato, unendomi a tante persone che hanno fatto la stessa scelta per prendere le distanze da un’istituzione che non sentono rappresentarli. Questo articolo rispecchia molto di più il mio modo di sentire il sacro.

  • betty000
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    15:06 13/01/26

    Fino a qualche anno fa mi ero sempre sentita molto vicina a Dio. Poi, a poco a poco, mi sono allontanata, non saprei spiegarne il motivo. Una volta scoperta questa accademia e i libri di Angel, ho letto il suo libro "Dio esiste?", ed è stato come ricordare improvvisamente tutto quello che in passato Dio era per me, e ho riscoperto il legame che mi unisce a lui. Mi sono resa conto che lui c'è sempre stato per me in questi anni, anche se io avevo "chiuso la porta", lui c'era sempre, non mi ha mai abbandonato, e mi ha aiutato in tante di quelle cose che non si possono contare, anche senza che io glielo chiedessi, forse perché lui sapeva che in fondo io ero ancora dietro quella porta. Ora fa nuovamente parte della mia vita, mi dispiace solo di aver fatto passare così tanto tempo prima di riavvicinarmi a lui.

  • margherita7
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    16:34 11/01/26

    Per me il Divino è il tutto, fuori e anche dentro di noi, infatti noi siamo scintille del Divino ed è a lui che dobbiamo tendere. Nella filosofia induista il Divino è anche persona suprema.

  • Omni
    Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Volume 2 Parte 1 su 2
    Medaglia per aver completato il libro Prendiamo Coscienza degli ALIENI - Volume 9
    Medaglia per aver completato il libro La trappola del Sushi - Volume 1
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    19:14 28/12/25

    É la madre di tutte le domande: Dio esiste? La versione umanizzata creata dalla chiesa ha purtroppo diviso l'umanità (in occidente) in due macro categorie: gli adepti che credono al candore della chiesa che fa da "tramite" (manco la caccia alla streghe, la pedofilia ed Emanuela Orlandi hanno scardinato ciò) e gli atei, comunque tutte persone lontane dal vero Dio; la versione raccontata in questo documento la percepisco così vera che genera commozione. Dio compone tutte le forme di vita nell’universo e tutte queste compongono Lui, da queste pagine Egli si rivela essere palesemente la nostra casa, la nostra essenza, il nostro padre, il nostro migliore amico, tutto. Bisogna solo imparare il modo di comunicarci con efficacia, mi chiedo se le tante lingue parlate nel mondo siano nate, tra le altre cose, anche con la volontaria malizia di condurre l'umanità a disimparare del tutto la lingua spirituale ed universale.

  • lorenzo24
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    22:49 22/12/25

    Da sempre mi chiedo quali siano le leggi che governano gli avvenimenti. Perché alcune persone si possono definire più “fortunate” di altre. E perché ad alcuni accadono eventi negativi, pericolosi, sofferenti senza che ne abbiano avuto alcuna colpa o controllo. È solo sfortuna o casualità? Io non credo… Dio per me è quella essenza che anche solo guardando il cielo e pensando a lui ti fa sentire meglio e con più speranza, ma come descritto nell’articolo la vera comunicazione non avviene tramite il pensiero o le parole. Questo articolo mi ha aiutato a capire che l’uomo è già cascato in trappole di persone che hanno sfruttato il nome di Dio per ingannarci e portarci sulla strada sbagliata.

  • cican75
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    20:12 20/12/25

    Quando ero piccola sentivo molto forte la sua presenza o per lo meno sentivo una presenza che non sapevo come chiamarla e cosa fosse. Non mi sono mai riconosciuta dell'istituzione della chiesa perché non ho mai capito e soprattutto condiviso gli insegnamenti. Ma questo vale per tutte le rappresentazioni religiose. Come si può combattere in nome di dio uccidendo persone e bambini innocenti? Condivido appieno questo articolo e devo dire che la meditazione è un momento fantastico

  • amethystar
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    15:55 19/12/25

    Personalmente preferisco chiamarlo Universo, perchè sento nella parola "Dio" un'impronta energetica negativa. Ho sempre creduto che le religioni fossero state ideate per controllare i popoli e penso che le figure umanizzate di divinità siano più legate ai nostri valori terreni piuttosto che alla massima entità di luce o struttura energetica suprema... difficile definire tutto ciò! Per me è un nome per qualcosa che le nostre parole non possono neanche descrivere, è una luce talmente forte che i nostri occhi non possono guardarla...eppure siamo parte di essa! Mi chiedo se anche l'oscurità sia così immensa...

  • princy
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    00:47 18/12/25

    Sono cresciuta con l’idea di Dio di come la chiesa lo definisce e lo rappresenta. Non ho mai pensato che Dio fosse tutt’altro. Mi piacerebbe molto approfondire questo argomento e perché no, anche poter sentire la sua presenza..

  • Fabio
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    13:29 11/12/25

    In parte dentro di me ho sempre saputo che Dio non è come vogliono farcelo credere, quel famoso vecchio che da lassù ci osserva giudica e ogni tanto si ricorda di noi sotto forma di qualche miracolo, voglio continuare a scoprire la verità e cercare di legarmi sempre di più ed avvertire la presenza quella vera, capire come deve essere visto e conosciuto e non voglio fermarmi di fronte a nulla

  • valerya
    warning-solid

    Sei sicuro?

    Il commento verrà eliminato

    Conferma
    16:05 09/12/25

    Questo articolo sull Esistenza di Dio, mi ha aiutato a capire che Dio è positivo e non come lo descrive la Chiesa o altre religioni, anche se ho sempre pensato che fosse tutto un imbroglio, infatti io non credo al Dio che spiega la religione, ma credo a qualcosa di più profondo, come spieghi tu in questo Articolo, Dio non è malvagio, non ci giudica o ci punisce se facciamo del male, ma lui vuole solo il nostro bene. Lui è tutto ciò che ci circonda ed è la cosa più positiva di questo Universo. Attraverso questo percorso sto capendo che tutto ciò che ci viene detto o mostrato in realtà è solo per tenerci all' oscuro della verità, per manipolarci e per non fare in modo da porci domande. Questa accademia è davvero qualcosa di meraviglioso e ci sta aiutando ad aprire gli occhi sulla realtà. E grazie a questo ad avvicinarci sempre di più al nostro risveglio.