Selecționează partea de text de clarificat (80 words max)
Step 1 - N° 7

Sufletul – Cine sunt eu? Conștiința, înainte de toate.

Pagina 1 din 6

Vine un moment al vieții noastre când suntem pregătiți să ne întrebăm: „Cine sunt eu?” şi este un moment foarte important pentru evoluția noastră, o întrebare fundamentală pe care ar trebui să ne-o punem chiar și atunci când suntem siguri că cunoaștem deja răspunsul.
„Eu sunt ceva mai mult, aici înăuntru. Nu sunt ceea ce văd oamenii, sunt mult mai mult! „,ne  răspundem. Dar cine suntem exact?

Știm că suntem ceva care depășește cu mult ceea ce credem că suntem și ceea ce vedem în oglindă, totuși identitatea noastră rămâne însă ascunsă. Uneori, când ne privim în oglindă și ne uităm în ochii noștrii, ne simțim puțin ciudat, ca și cum altcineva ar fi fost acolo care ne privește; așa că ne  coborâm privirea și încercăm să ne observăm reflecția doar din motive logice, cum ar fi pieptănarea, machiajul, spălarea feței, dar niciodată nu ne fixăm în occhii noştri ca să înțelegem „cine suntem”, pentru că acest lucru ne face să ne simțim jenați. Ne simțim ciudat să ne privim direct în ochi, deoarece ne temem că ar putea ieși ceva neașteptat din ei, iar acest lucru ne deranjează. Așadar, evităm pe cât posibil, să ne fixăm în ochi cu intenția de a descoperi cine suntem, luând obiceiul de a ne vedea fața fără a-i da o valoare reală, ce doar pe aceea care o vedem: un simplu corp uman.

În jurul nostru, ceva se mobilizează, pentru a ne împiedica orice posibilitate de a avea timp liber pentru a ne opri și a reflecta. Acest lucru ne împiedică să avem timp să ne gândim la noi înșine, să raționăm asupra vieții noastre, oferindu-ne înadins atât de multe probleme cărora să le acordăm cea mai mare atenție, astfel încât să nu ne mai gândim de loc la noi înșine. Din totdeauna ceva ne împiedică să ne întrebăm cine suntem și noi acceptăm, de teama de a nu fi conștienți de prea multe informații, despre care credem că poate nu dorim să le știm. Ne este frică să știm cine suntem cu adevărat. Înlăuntrul nostru știm că dezvăluirea adevărului despre noi va aduce o schimbare foarte mare în viața noastră și acest lucru ne sperie, pentru că nu suntem siguri că este un bine. Suntem aşa de sufocați de muncă, de studiu, de nevoia de a ne umple capul cu de toate, numai de a nu ne mai intreba … „Cine sunt eu cu adevărat?” Atât de mult, încât alegem să fugim de această nevoie, până când găsim confort în impozitele care trebuiesc plătite, la școala copiilor noștri, în ipoteci și datorii, ceea ce ne va împiedica complet să ne oprim o clipă și să ne întrebăm: „cine sunt eu cu adevărat? „. Credem că aceasta este calea potrivită de a găsi pacea, deoarece această întrebare mișcă ceva atât de mare în interiorul nostru, încât de teama a ceea ce nu știm, încercăm până într-acolo să o sufocăm, până când vom reuși cu adevărat. Evadarea, însă, nu ne va oferi pacea pe care o căutăm: o putem găsi doar în răspunsuri, adevărate răspunsuri, care ne-ar face să înțelegem cine suntem cu adevărat.

În primul rând, suntem Conștiință. Ceea ce știm în lăuntrul nostru și încercăm să ascundem de teamă că este prea puternic de suportat, sau de frică că ne-ar duce spre o cale obositoare în descoperirea adevărului, este că există ceva mare și misterios în spatele ochilor noștri, iar acest lucru ne face să ne blocăm chiar înainte de a primi vreun răspuns, temându-ne că mergând înainte vor crește  numărul de întrebări, dar nu și răspunsurile.

Adesea, oamenii din jurul nostru nu sunt pregătiți să-și pună aceste întrebări, pentru că sunt prea mult prinşi de distragerile lor din viața zilnică, așa că ne găsim singuri în a ne confrunta cu aceste sentimente de goliciune, pentru că nimeni altcineva nu ne ia serios în considerare. Ne întrebăm dacă suntem singurii care ne punem aceste întrebări sau dacă ceilalți, uneori, se uită în oglindă și se întreabă dacă chipul respectiv este cu adevărat esența lor sau dacă este doar o mască, un costum al corpului uman care ascunde adevărata lor identitate.

Pagina 2 din 6

De cele mai multe ori credem că a noastră este doar o călătorie mentală, că toate acestea nu există și că ne imaginăm în întregime, și totuși, chiar și în acele momente, nu putem opri acea voce ciudată din noi care ne împinge să privim spre adevăr. Ocupațiile și treburile gospodărești ne împiedică să acordăm mai multă atenție acestui sentiment ce ne împinge, pentru că asta ne dorim: să ignorăm acea voce care ne face să ne întrebăm cine suntem cu adevărat. În ciuda acestui fapt, acest instinct continuă, este subtil, dar caută în continuu să fie ascultat. Faci orice pentru a-l ignora, pentru a trece timpul: îți organizezi orele zilnice până ce ajunge noapte și te culci imediat, astfel încât nu trebuie să te gândești la tine, și să nu-ți pui acea întrebare ciudată și obositoare.

Apoi, dintr-o dată, intră în viața ta un moment în care ești gata să descoperi că ești ceva care depășește mult fața, corpul și aspectul tău. Știi că ești mult mai profund decât ochii tăi, care nu te reflectă într-adevăr atât de mult pe cât ți-ai dori. Dorința ta este ca oamenii să te înțeleagă fără a-ți vorbi, ci doar privindu-te în ochi, oglinda sufletului; cu toate acestea, când te uiți în oglindă, nici măcar tu nu te recunoști. În acel moment, după atâția ani irosiți în tăcerea acelei voci interne, ți se prezintă in fața ta o alegere: să asculți și să urmezi acel instinct puternic o dată pentru totdeauna sau să-l abandonezi pentru totdeauna. Suprimându-l, vei decide să-ți abandonezi Conștiința, tot ceea ce îți permite să fii diferit de ceilalți pentru a deveni la fel ca ei, identici, fără viață înlăuntrul lor, ca toți acei oameni de afară care se identifică în meseria pe care o fac și nu în viața pe care o au.

Sau, încet, încet poți alege să asculți din ce în ce mai mult, observând că din când în când va deveni mai clar și mai direct, ca și cum cineva ar mări volumul, făcând totul să devină mai… Real.
Hotărându-te să asculți acel instinct, vei alege să-ți amintești cine ești, lăsând să se îndepărteze de tine acele frici ciudate fără temelie și observând cât de inutile și lipsite de sens erau.

Conștiința depășește cu mult capacitatea de a înțelege dacă o acțiune este corectă sau greșită, dacă se fac lucruri bune sau rele. Conștiința este ceea ce ne diferențiază de mașinile care lucrează fără să știe ce sunt și că există. Mașinile se mișcă, acționează; unele în felul lor reacționează la impulsuri la fel cum calculatoarele pot recunoaște o problemă în interiorul lor și o rezolvă, dar noi avem ceva mai avansat care ne permite să reflectăm, care depășește o simplă gândire. Noi avem o Conștiință.

Unii îl numesc Suflet, chiar dacă de fapt sunt două niveluri de evoluție foarte diferite. Alegând să asculți acel instinct, care este Conștiința ta, îți permiți să descoperi ceva mai profund și cu o valoare enormă, care este Sufletul: ceva ce nu ne-a fost explicat niciodată în mod corect pentru a ne îndepărta de conștientizarea faptului că ești o viață superioară. Am crescut într-o iluzie convinși că ar fii o realitate și crezând că realitatea nu este decât o fantezie, o creație a minții noastre. Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu ne-a mai confirmat vreodată veridicitatea, lăsându-ne să fim convinși că un lucru, pentru a exista, trebuie să fie confirmat de oricine și nu doar de cei ce sunt capabili să-l vadă și să-l înțeleagă. Adevărul nu este pentru toată lumea, ci doar pentru acei care aleg să-l descopere.

Conștiința te împinge mai departe, te invită să urmezi o cale de evoluție care îți permite să te apropii de ea, de a o cunoaște și înțelege  în sfârșit care este scopul ei și cum să ajungi la ea. La început poate părea o voce străină pentru tine, pentru că este acolo, în interiorul pieptului tău, dar n-o recunoaști ca pe tine însuți pentru că este diferit de tine, foarte diferită. Percepi acest instinct, care nu vorbește în cuvinte și totuși îl simți, este acolo în piept și împinge să iasă, dar ceva îl împiedică. Este un sentiment ciudat, uneori melancolic, dar știi că este real, deoarece mare este puterea sa, chiar și atunci când încerci să-l ascunzi.

Pagina 3 din 6

Privești în jur și știi că acum ești singurul care are acest sentiment, care aude această voce, iar acest lucru te sperie pentru că te face să te simți ca și  cum ai fii singurul din lume. În adevăr unicul și nu ești singurul, mulți alții simt în fiecare zi aceeași senzație, numai că nu au curajul să o spună și, în plus, nu toți o percep în același timp. Fiecare are timpul său de ascultare și nu toată lumea alege să-i acorde atenție, pentru că de cele mai multe ori preferă să-l îngroape cu miile de probleme de rezolvat, fără să știe că aceasta este tocmai soluția problemelor lor.

Cu toate acestea, continui să simți această apăsare, acea prezență din interiorul tău care comunică de cele mai multe ori fără a vorbi, dar o simți și este dificil să-i refuzi existența. Știi bine că dacă continui s-o ignori te va duce la sfârșitul Conștiinței tale, dar de cele mai multe ori încerci să înăbuși această conștientizare, pentru că te sperie. Știi că, despărțindu-te de această prezență, vei pierde ceva mai mult și mai important pentru tine, dar nu cunoști valoarea acesteia și care este exact, așa că ești păcălit de apatie și încerci din nou să-l muți într-un loc departe de tine ca să nu-l auzi.
Vorbești sau, mai degrabă, comunici cu o forță diferită de a ta, o capacitate mentală mai înțeleaptă și mai evoluată: este ca și cum ai ști ceva ce nu știi și ai văzut cu mult peste ceea ce poți vedea; cu toate acestea, nu știi dacă să ai încredere în tine orbește, pentru că te temi că urmarea asta te va duce prea departe de viața ta, de obiceiurile tale. Crezi că ea e foarte diferită de tine, dar nu este așa, pentru că ești tu acel diferit, te-ai îndepărtat de identitatea ta, fără să-ți dai seama. Ai noroc că ea nu te-a abandonat încă și lăsat adoarmit  ca mulți alții. Ai posibilitatea să alegi, în fiecare zi, dacă s-o asculți sau nu. Alegerea de a asculta Conștiința nu este radicală, deoarece în fiecare zi poți decide să răzgândești, să o asculți sau să o ignorezi . Alegerea nu va fi niciodată forțată sau drastică, de cele mai multe ori vei uita că poți alege și astfel te vei lăsa să aluneci în somnul care te va îndepărta de evoluție. Totuși, nu va fi prea târziu: atâta timp cât nu-ți uiți complet existența, poți totuși să încerci să faci ceva, sau nu îți vei mai aminti nimic devenind o mașină umană. A adormi te va duce la sfârșitul zilelor, făcându-te să mori în interiorul tău . Nu contează dacă corpul va continua să funcționeze, pentru că în interior te vei simți fără viață, fără niciun motiv să continui să trăiești. Acesta nu este destinul care te așteaptă, ci trebuie să-l alegi în fiecare zi, deoarece fără să alegi, vei lăsa ca Conștiința să te abandoneze.

Ea este ceva care depășește cu mult simpla intuiție sau ideea de a fi diferit; alegând-o, îți permiți să fii cu adevărat diferit, să poți deveni cineva care înainte, chiar având totul, puteai să nu simți că ești diferit. Conștiința este materialul care îți umple golul și pe care l-ai căutat toată viața, dar pe care nu  ai înțeles niciodată cum să-l aduni, nici cum să-l posezi. Nu e ușor de înțeles, totuși Conștiința ți-a aparținut dintotdeauna, dar nu ai știut cum s-o folosești. Ai putea crede că Conștiința este doar un lucru nedefinit, fără formă și fără valoare, prezent în interiorul tău și că nu are nevoie de atenție. În realitate, este o forță care îți va permite să atingi obiective pe care nici nu sperai să le poți aborda, dacă decizi să te angajezi în evoluția sa. De fapt, Conștiința este ca și picioarele tale: dacă nu faci efort pentru a le mișca, corpul tău nu se va deplasa și nu vei putea avansa, rămânând pe loc pentru totdeauna. Ați putea încerca să te deplasezi folosind alte mijloace, cum ar fi târâindu-te, trăgându-te pe pământ cu ajutorul unghiilor, dar mai devreme sau mai târziu toate acestea te vor distruge. Conștientizarea îți permite să înțelegi că efortul inițial de a mișca picioarele, care te vor duce unde dorești să mergi, va fi minim în comparație cu tot ceea ce vei obține datorită acestui  mic sacrificiu; totul ar fi diferit dacă ai decide să nu le miști și să te târăști pe jos, pentru a ajunge acolo unde ai vrea, știind bine că de frica primului efort (mergând cu picioarele) vei face mult mai mult efort și vei suferi, fără să ajungi undeva.

Conștiința este ca picioarele tale, pentru că, dacă te hotărăști să o folosești de la început, ea te va conduce acolo unde dorești, dar dimpotrivă, fără ea, te vei lupta mult mai mult pentru a urmări un obiectiv pe care s-ar putea să nu-l atingi niciodată.

Pagina 4 din 6

Cu picioarele mergi repede, poți chiar alerga și ajunge la kilometri distanță, dar târându-te pe pământ te vei opri foarte curând, obosit și distrus.

Așa cum picioarele tale nu sunt acolo pentru frumusețe, doar pentru a rămâne nemișcate, nici Conștiința ta nu este acolo pentru frumusețe, doar pentru a rămâne nemișcată. Să știi că ai o conștiință nu înseamnă a știi cum să o folosești și nici a știi cum să o folosești tot timpul. Cea mai frecventă greșeală este să crezi că Conștiința trebuie doar ascultată, dar realitatea este că trebuie folosită, împlinită, antrenată la fel ca și picioarele tale. Nu este doar o voce, Conștiința este vie și comunică cunoștințele sale, ce pot crește dacă îi permiți, antrenându-te să o folosești. Toate ființele vii au una: oamenii, animalele, chiar plantele, care în timpul vieții lor pot memora și aminti ceea ce au experimentat. Există însă oameni care posedă ceva mai mult decât Conștiința: se numește Suflet.
Sufletul este ceva pe care nu toată lumea îl are, deoarece, spre deosebire de cum ne impun să credem, are nevoie în mod constant de atenție, hrănire energică și practică pentru a-l consolida. Așadar, majoritatea oamenilor îl ignoră, crezând că totul li se datorează, fără a da valoare Sufletului lor, convinși că nu au nevoie. Toată lumea nu dă importanță Sufletului, dar atunci când vor află că ar putea să nu-l aibă, iată că încep să tremure de parcă i-ar fii interesat vreodată.

Fiecare persoană are un nivel de evoluție diferit datorat propriei sale experiențe de viață, propriilor reflecții, dar mai ales încercărilor sale de a se redescoperi, de a se trezi prin tehnici spirituale. Toată lumea are o Conștiință – pe care unii o confundă cu Sufletul – dar, în ciuda faptului că toți o au, puțini decid să o asculte și să o urmeze până la sfârșit, pentru a începe o cale evolutivă care îi va conduce să o înțeleagă. Fiecare are un moment diferit pentru a începe să se gândească la viața lor, unii nu vor începe niciodată, dar nu ne putem aștepta ca toată lumea să înceapă odată cu noi astăzi, pentru că nu este timpul lor. Unii vor începe peste câțiva ani, mulți nu vor alege niciodată să înceapă și astfel nu vor putea înțelege cum e să fii conștient de propria conștiința, de multe ori pentru că nu știu de unde să înceapă și nu știu metoda corectă. „Cine sunt eu?” e întrebarea pe care toată lumea şi-o pune, dar puțini vor decide să continue, începând astfel o cale spirituală. Încetul cu încetul am decis să alocăm termeni pentru a identifica diferența dintre oamenii care nu doresc să se cunoască și alții care ar dori cu adevărat să se descopere și să evolueze. Sunt pe deplin de acord cu cei care ar crede că este o metodă structurată și că nu este corect să etichetezi și nici că toți sunt la fel, ci să vorbesc despre oameni care caută adevărul și oameni care preferă să rămână adormiți și să nu știe  nimic din ceea ce-i înconjoară, este esențial pentru a avea o idee despre  ceea ce vom descoperi în acest parcurs spiritual.

Căutarea esenței noastre și dorința de a descoperi cine suntem ne conduce spre o cale spirituală, pentru a înțelege la ce vrea să ajungă Conștiința noastră și cum să obținem rezultate. Punându-ne   această întrebare în fiecare zi și fără a ne opri la același răspuns banal, suntem împinși din ce în ce mai mult să urmăm ceea ce se numește Spiritualitate. Deși poate părea ceva necunoscut, totul începe cu întrebarea despre esența noastră reală și de la aceasta se extinde spre a lua decizia de a descoperi în fiecare zi câte o nouă cunoștință care se va acumula una câte una. Calea spirituală este ca și o cale pe care, mergând, vei găsi pas cu pas tot mai multe informații despre tine.

Prin urmare, am putea vorbi despre oameni spirituali, care sunt cei care caută răspunsuri la întrebările lor, și oameni care nu sunt spirituali, adică toți cei care preferă ca în fiecare zi să doarmă  și să nu știe nimic, de frică ca nu cumva să fie ceva prea mult pentru ei sau din simplul  motiv de apatie.

Pagina 5 din 6

N-are importanță care sunt motivele pentru care decizi să dormi sau alegi să nu iei o decizie, ideea este că rămânând înlănțuiți în rutină și uitând de propria Conștiință, se ajunge până a o pierde de tot. În zilele noastre termenul „spiritual” este folosit de toată lumea, mai mult pentru că e la modă, decât pentru o alegere reală, definindu-se spirituali, în ciuda faptului că nu se crede în spiritualitate. Acest lucru duce la distrugerea adevăratei valori a acestui termen, făcându-l să pară ceva care nu are nicio legătură cu ceea ce căutam inițial, văzând că unii oameni care ar trebui să reprezinte evoluția spirituală, comportându-se mai rău decât cei care spun că nu știu nimic. Ideea, de fapt, nu-i în a se  definii și a spune de a fii spirituali, ci, a fi într-adevăr așa.

Tocmai pentru că atunci când ne referim la o persoană, termenul spiritual poate varia, ar trebui să încercăm să folosim alți termeni. Cuvântul spiritual nu indică cu adevărat evoluția unei persoane, ci doar activitățile (spirituale) pe care le desfășoară pentru o anumită perioadă a vieții sale, neștiind efectiv dacă va dura pentru totdeauna. Deși nu putem înțelege evoluția unei persoane doar vorbind cu ea – pentru că ar putea ascunde ceea ce știe – sau doar privind-o, pentru că, nu totdeauna aspectul fizic al acelui moment reprezintă evoluția internă, mai ales dacă credem că a fii evoluat este echivalent cu a fi întotdeauna îmbrăcat bine și cu părul abia aranjat;  prin tehnici practice se poate învăța a recunoaște pe acei care au o conștiință mai evoluată de cei care, în schim, își pierd Conștiința pentru totdeauna. În prezent, se presupune că tu nu știi să recunoști pe alții, care, ca tine, caută răspunsuri la întrebările lor, doar punând o definiție teoretică. Din acest motiv încercăm împreună să înțelegem diferențele.

Pentru început, să vorbim despre oameni spirituali și ne-spirituali. Cu acești termeni ne referim la cine, în această perioadă precisă, practică o cale spirituală sau nu practică nimic. Deși oricine, in zilele noastre, se definește spiritual, fără să fi practicat vreodată măcar o singură meditație, ci doar pentru că crede – fără niciun principiu de baza – că e o persoană evoluată, mult mai bună, mai înțeleaptă și mai conștientă decât toată lumea, în acest parcurs vom învăța să definim spirituali doar cei care, în realitate, practică tehnici meditative. Cine nu practică, chiar dacă vorbește despre sine ca un zeu coborât pe pământ, va rămâne în continuare un ne-spiritual, pentru că, de fapt, nu practică nici o tehnică pentru a se evolua în mod serios și își petrece timpul lăudandu-se cu multe cuvinte frumoase, care rămân doar cuvinte. Așa cum am spus mai înainte, fiecare persoană este diferită și are un moment potrivit și personal, așa că dacă Acum este timpul tău pentru a fi spiritual, nu neapărat e și momentul celor din jurul tău; dar acest lucru nu înseamnă că dacă nu sunt pregătiți acum nu vor fi pentru totdeauna. De fapt, unii dintre ei ar putea începe să reflecte, poate peste câteva luni, alții peste câțiva ani, hotărând într-o zi să exerseze cu intenția de a se evolua și, prin urmare, de a deveni spirituali. Mai mult decât atât, spiritualitatea este o alegere care trebuie făcută zi de zi, dar atunci când se uită de a alege, se începe a pierde din spiritualitate, pentru că propria Conștiință adoarme din nou. Pentru acest motiv nu este posibil să definim ca spirituală o persoană  doar pentru că cu ani în urmă a încercat să practice ceva, pentru că acest lucru nu înseamnă că o  face și astăzi, în momentul prezent. A fi spiritual este o alegere și atunci când încetăm să alegem, încetăm să mai fim spirituali.

Deci putem folosi o altă metodă de recunoaștere, amintind că și aceasta rămâne, pentru nivelul tău actual de înțelegere, doar o metodă teoretică. Când vei învăța tehnicile potrivite pentru a-i recunoaște pe cei care au conștiință puternică și care nu, vei înțelege aceste concepte și valoarea acestor termeni mult mai bine.

Așadar, putem vorbi despre cine se oprește să aibă o Conștiință chiar fără să știe, și despre cine în schimb devine conștient în fiecare zi și își creează ceva care depășește cu mult Conștiința umană, care va fi Sufletul. Pentru a putea recunoaște pe cine nu va înțelege niciodată sensul de a-și pune întrebări despre propria existență și motivul vieții, de cine a înțeles că trebuie să meargă până la sfârșit și să recunoască scopul nașterii și viitorul său, vom folosi termeni simpli care vor rămâne oricum generici, pentru a nu eticheta oamenii pe viață.

Pagina 6 din 6

În primul rând, să vorbim despre cei care nu au nici cel mai mic interes să descopere motivul existenței lor; dar nu numai aceștia, vom trata acel tip de persoană care se enervează când altcineva încearcă să-și pună această întrebare. În mod normal, nu ar exista niciun motiv de a se încălzi dacă altcineva ar vrea să creadă într-o teorie diferită, și totuși, atunci când oamenii vorbesc despre spiritualitate, unii încearcă în mod forțat să împiedice pe alții să-și pună întrebări. Deși unii ar putea crede că nu există niciun scop în viață, că scopul final este să te naști și să mori fără a realiza nimic de evolutiv în timpul propriei existențe, nu ar trebui să existe niciun motiv de supărare dacă altcineva, fără a deranja pe nimeni, ar încerca să-și descopere propria identitate personală. Dacă această identitate nu ar exista, de ce ar face atât de mult să o ascundă? De ce a merge împotriva celor care vor să creadă că există ceva dincolo de ceea ce vedem de obicei? Nu ar exista niciun motiv logic, cu excepția faptului că sunt împinși de ceva mai mare decât ei, care îi împiedică să evolueze și care face orice pentru a împiedica pe alții. În acest parcurs vom defini oamenii care nu sunt spirituali, care nu cred în spiritualitate și care ar putea chiar să se opună celor care-și pun întrebări despre evoluție, cu termenul Gaia’s low.

Prin Gaia’s Low vom numii oamenii care au o frecvență joasă (Low Frequency, pe care îl vei înțelege citind articolele corespunzătoare) aparținând planetei Pământ care, in acest parcurs, vom numi Gaia o Gea. Ooamenii are nu-și vor depăși propria viață umană care le-a fost impusă, ce nu-și vor pune întrebări despre esența lor reală, care nu se vor întreba „cine sunt”, care nu vor dori să o știe și care vor avea o conștiință prea mult legată de planetă, vor fii numite „oameni din Gaia” sau, pentru a fi mai corecți, conștiință cu frecvență joasă legată de planeta Gaia. Așa că vor fi numiți Gaia’s Low, și vei înțelege cu timpul, cât de mult acest termen e potrivit, de fapt în documentele viitoare vei înțelege mai bine diferențele. Gaia’s Low, sau oamenii cu o Conștiință scăzută, sunt împărțiți în general în acei mai puțin evoluați și cei mai mult evoluați, deoarece chiar dacă nu practică meditația și tehnicile spirituale, încearcă în felul lor să-și recunoască Conștiința și să nu o uite. Din păcate, acest lucru nu este suficient pentru a depăși Conștiința, deoarece fără tehnici energetice suntem limitați și în cele din urmă blocați. Spre deosebire de Gaia’s Low, avem oameni spirituali sau oameni care, nu numai că-și pun întrebări dar se întreabă și cum să-și evolueze viața, și încearcă să găsească modalitatea corectă de a face acest lucru prin meditație și tehnici practice. Le vom da numele de « Cerești «. Aceasta este doar o anticipație din ceea ce trebuie cunoscut. Dar, în realitate, ceea ce este cu adevărat important este să nu uităm că propria Conștiință trebuie să fie instruită și nu numai ascultată, deoarece acest lucru îi va determina pe practicanți să descopere informații despre existența lor, pe care nu le-ar fi crezut vreodată posibile dacă nu ar fi ajuns atât de evidente.

Alegând neascultarea propriei conștiințe, se va alege de a-și sfârși viața, devenind o mașină umană, dar alegând ei  și folosind-o cât mai mult, se va decide de a evolua mai mult ca oricând, dîn  viață în viață. Nimeni nu poate alege in locul tău, dar te pot sfătui să-ți urmezi Conștiința până la capătul  pământului, pentru că ea va avea întotdeauna dreptate, chiar și atunci când tu n-o vei avea.

Sfârșit pagina 6 din 6. Dacă ți-a plăcut articolul, comentează mai jos descriind senzațiile tale din timpul lecturii și practicii al tehnicii propuse.

Acest document este traducerea articolului original https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/archives/4921 al site-ului Accademia di Coscienza Dimensionale.

Acest document este de proprietatea https://www.accademiadicoscienzadimensionale.com/. Toate drepturile sunt rezervate, este interzisa orice utilizare neautorizata, totala sau partiala a textului prezent in acest site, inclusa memorarea, reproductia, difuzarea sau distributia textului scris pe orice platforma tehnologica, suport sau retea telematica, fara autorizatia scrisa din partea Accademia di Coscienza Dimensionale, A.C.D. Nerespectarea acestor instructiuni va fi pedepsita pe cai legale.

2873 comentarii
  • Iovila - 12:26 21/05/24

    Sin da bambina spesso mi sono chiesta "chi sono? oppure "Io sono davvero io, oppure (come ho già menzionato in un altro commento) oppure sarei qualcun altro se vivessi nel corpo di qualcun altro?" e una serie di altre domande del genere, senza mai avere risposta. Negli ultimi due anni mi sono resa conto di aver smesso. Improvvisamente un paio di mesi fa mi sono ritornate in mente, ed ero estremamente sorpresa di come mi fossi scordata di domande che mi hanno accompagnato per gran parte della durata della mia vita. Cercando di vivere una vita "produttiva" così da non sentirmi indietro rispetto agli altri, mi sono dimenticata di me stessa.

  • caiocaio Medaglia per aver completato lo Step 1 - 17:59 17/05/24

    il fatto che sempre piu persone ormai si iscrivono in Accademia, e che in generale si fanno delle domande, che sanno che c'è qualcosa di piu, non è certo un caso, non è solo un'impressione da parte di pochi ma è un pensiero in profondità di tantissime persone, ciò dimostra che è vero, non potendo di certo essere un'impressione collettiva.. a volte è difficile prendere coraggio per voler sapere, la paura ci frena, le responsabilità, il fatto di pensare che sapendo ci cambierebbe totalmente vita e non potremmo piu tornare indietro, ma chi dice che questo è un male? mi viene in mente il detto "occhio non vede, cuore non duole", e pensare che una sola frase studiata apposta possa influenzare cosi tante menti. penso che la nascita dell'Accademia abbia portato la salvezza a questo pianeta e alle Coscienze che vi si sono reincarnate, perche senza di essa noi tutti terremo nascosti quei pensieri e quelle sensazioni che ci sia qualcosa di piu e che ci manchi qualcosa. andremmo in giro a cercare risposte ma non le troveremmo da nessuna parte quindi ringrazio Angel per averci offerto tutto questo..

  • Robert - 20:32 15/05/24

    Ogni volta che leggo questi articoli provo un senso di euforia e felicità che non mi spiego. Questo testo è stato illuminante, mi ha aiutato a comprendere il legame coscenza e anima. E l'idea che lanima si possa perdere spiegherbbe certi il comportamento di tente persone. Utilizzando il metodo di classificazione sopra descritto io non mi considero uno spirituale, o meglio, fino a poco tempo fa quando ho inziato questo percorso con voi. Da circa due settimane sto praticando meditazione tutti i giorni, ma noto che gli eventi esterni, "sfortune", cercano sempre di ostacolarmi. Non so se sono mie fantasie ma mi sembra di notare coincidenza strane. Continuerò ad allenarmi con la pratica e la lettura. Grazie

  • lararock - 18:24 15/05/24

    La domanda fatidica, "chi sono?" da bambina fino ad adolescente c'è stata tante volte per poi abbandonarla credendola una "crisi" di crescita, come fosse normale farsela ma altrettanto normale non avere risposta. Invece la coscienza aveva ragione e dopo tanto dormire è riaffiorata. Non sarà facile combattere con la routine ma stavolta non posso non ascoltarla

  • dany9821 - 17:10 13/05/24

    La coscienza non va solo ascoltata, ma anche allenata grazie alle tecniche spirituali. Senza ascoltare ed allenare la Coscienza, finiamo per essere delle macchine umane, ma noi siamo molto di piu' E grazie alla conscienza, possiamo arrivare dove vogliamo nella vita, senza di essa potremmo provarci in tutti i modi, ma alla fine ci stancheremmo.

  • ale_ - 15:54 13/05/24

    "Il più delle volte preferiscono sotterrarla con i mille problemi da risolvere, inconsapevoli che sia proprio quella la soluzione ai loro fardelli". La costante della mia vita, mi impegno molto a risolvere i mille problemi che continuano a presentarsi rimandando la pratica spirituale al dopo (sempre se rimane tempo...). Alla fine mi ritrovo con un leggero senso di soddisfazione per l'aver completato gli impegni, per poi ricominciare la stessa routine da lì a breve.

  • falcon_1691 - 23:49 06/05/24

    Anche io allo specchio non riesco a sostenere il mio sguardo e mi sono domandata molte volte perchè faccio così fatica. Mi sono alcune volte data una risposta: non hai autostima di te stessa e fondamentalmente è vero. Leggendo questo ed altri articoli sto trovando la spinta a tirare fuori le mie potenzialità. Voglio cominciare ad allenare la mia Coscienza!

  • erianthe - 15:21 02/05/24

    Mentre ascoltavo l'articolo ho ripensato a quando è iniziato il mio percorso spirituale, dopo tanti anni di domande su chi fossi, perchè vivessi questa dimensione, quale scopo potesse avere.... E ricordo molto bene la paura che ho provato, quello a cui mi stavo aprendo era diametralmente opposto a ciò che mi avevano insegnato, a quello che i miei genitori mi dicevano, i miei amici vivevano, i miei insegnanti raccontavano e la mia paura era quella di diventare pazza, di non reggere così tanta informazione che mi portava in un altra vita e in un altra dimensione. Non è stato facile, ma c'è un qualcosa di più forte, una Fede, che per me è stata di grande sostegno e mi ha dato modo di fare un salto, per lo meno un salto di coscienza. E ora dopo altrettanti anni sono qui, per apprendere ancora ed evolvere. Grazie

  • lorenzo. - 13:01 02/05/24

    È da quasi tutta la vita che sento che c'è qualcosa che non va nel mondo, che mi sento differente, meno superficiale dalla maggior parte delle persone e in qualche modo anche isolato per questo. Dopo ci fu un momento esatto nel quale decisi di dare una svolta alla mia vita e fu quando lasciai il mio lavoro in fabbrica a tempo indeterminato, ogni giorno sentivo la morte dentro la mia vita e ora capisco che era la mia morte spirituale, della mia coscienza/anima e non potevo resistere più di così. Da allora cercai solo lavori più gratificanti, a contatto con la natura e persone di buon cuore e cercando di capire che senso avesse la mia vita e cercando anche una sorta di maestro che potesse insegnarmi. Cosa che sento di aver trovato qui e ora in questa Accademia. Per questo mi sento di ringraziare di cuore ACD per il lavoro che sta facendo per aiutare le persone che stanno cercando la verità. Grazie 🙏

  • Shirel - 18:34 01/05/24

    Ascoltando e leggendo le parole di questo articolo mi sono ricordata di quando passeggiavo in campagna in mezzo alla natura. Spesso sentivo quella "voce" dentro di me che mi spingeva a rimanere in profondo silenzio e ad osservare il cielo ed in quel momento sentivo una strana sensazione di malinconia. Un giorno ho deciso di farmi delle domande riguardanti la mia esistenza e per quale motivo mi trovassi qui in questo pianeta. In seguito iniziai ad avere le prime esperienze. È interessante scoprire che vi sia una differenza tra la Coscienza e l'Anima e che quest'ultima non è posseduta da tutti. Sono molto grata di poter proseguire questo percorso. Grazie A.C.D.

  • spiritualgrowth - 13:18 01/05/24

    Rileggendo questo articolo ho avuto modo di cogliere particolari che prima non avevo ben colto o comunque non ci avevo riflettuto bene. Ad esempio quando viene menzionato il fatto che molti sento quella spinta interiore di chiedersi chi siamo, ma anche da dove realmente veniamo (la Coscienza che c'è lo comunica non ha parola, ma tramite sensazioni), eppure la maggior parte non ci presta attenzione portando quella sensazione il più lontano possibile per non sentirla più. Il problema che lungo a dare si diventa completamente sofferenti, soprattutto addormentati, quindi come macchine non pensanti. Mi è sempre piaciuto osservare fin da bambino tutto ciò che mi circondava e ciò che ho notato, al giorno d'oggi è ancora peggio, è stato vedere le persone comportandosi come se fossero dei Robot; è agghiacciante.

  • suly - 18:57 30/04/24

    Per gran parte della mia vita sostenevo la teoria che ogni creatura vivente fosse dotata di un anima …ero convinta fossimo tutti anime vestite di corpi estendendo il mio pensiero anche ad animali e piante. Pensavo che le persone negative fossero anime addormentate e che tutti prima o poi potevano decidere di risvegliarsi . Una visione alquanto ingenua che puntava al voler vedere a tutti i costi il buono anche quando proprio non c’era. Adesso che ho iniziato a praticare in maniera consapevole e Vera inizio a comprendere . Comprensione che viene offerta con tanta gentilezza da questi articoli e da questo spazio. Grazie

  • blue92 - 16:01 30/04/24

    Bellissimo articolo, io da bimbo sentivo che vi era altro, soprattutto riguardo la religione, c’era un qualcosa che non mi ha mai convinto. Noi siamo coscienze abitanti in queste macchine chiamate umani, dove con la meditazione ed il giusto impegno si può diventare anima, ovvero un livello di evoluzione più alto. Pensandoci su, ho tante conoscenze di gaia’s low, per lo più c’è chi è davvero immerso nei ruoli di questa vita e soprattutto nel suo stesso corpo. Ho provato a introdurre un qualcosa che andasse un po’ più verso lo spirituale, ma sono stato subito deviato, quindi ho capito che ognuno ha il suo momento, anche se magari sarà tra qualche vita. Io sento l’esigenza di evolvermi ora.

  • Tommy - 00:01 29/04/24

    articolo interessante e molto riflessivo. Chi sono io? questa è una domanda che mi pongo spesso, ma non riesco a trovare mai una risposta. Con la pratica sicuramente andrò sempre pi

  • Pablo.B - 23:26 26/04/24

    Chi sono io?la domanda che arriva quando siamo pronti !scoprire la propria coscienza è la vera chiave evolutiva ,e come spiega questo meraviglioso articolo nn basta solo scoprirla ma con la pratica di esercizi e meditazioni,segliere di ascoltarla ogni giorno